Arhive etichetă: comemorare
sfințenia ca verb
Și la 25 de ani după ce s-a alăturat corului de îngeri din cer, Mama mea e o prezență luminoasă în inimile celor ce au cunoscut-o. Acum un an am fost în Statele Unite, am vizitat câteva biserici românești, și … Continuă lectura
încă un bob de muștar…
A fost acum douăzeci și patru de ani. Mama s-a stins, iar sufletul ei s-a înălțat la Cer ca o ninsoare inversă. N-am avut nicio îndoială că s-a dus în Raiul lui Dumnezeu și că El S-a bucurat de ea … Continuă lectura
geană de taină
S-a mai deschis o geană de taină. Despre ea voi scrie mai departe fără prea multă căutare a cuvintelor, fără curtarea lor. Așa fac scriitorii uneori: curtează cuvintele înainte de „a face legământ” cu ele… Adevărul e că au trecut … Continuă lectura
Din miracolele copilăriei mele (10) – Pătratul perfect
S-au (pe)trecut şaisprezece ani tereştri, de când Ea s-a dus să petreacă… celest. Noi, şaisprezece, continuăm să încâlcim sau să descâlcim tainele pătratului perfect, ale sumei de cuburi, ale minunii că existăm. Până se va arăta minunea că suntem. Mai … Continuă lectura
