Arhive etichetă: Adămioara

maci

. Cât despre geografia și taina Centrului, mai bine le lăsăm (nedes)cifrate! Vara trece, macii mei rămân.   .

Publicat în De ochi(t), De viaţă | Etichetat , , , , , , | 1 comentariu

(paran)teze

Zise Adămioara: „De aceste sărbători, fie ca Lumina Lui să ne fie (a)casă!” Iar eu încep să mă întreb cum e cu (paran)tezele generaționale:)… Sărbători cu belșug de adorare!  

Publicat în (D)evenimenţial, De toate | Etichetat , , , , | 2 comentarii

dublu infinit

Ca și cum astăzi ți-aș aminti că de mic copil ți-a plăcut să duci poveri de două ori mai mari ca tine, să faci năzbâtii cât doi copii laolaltă, să inventezi de toate și să te joci de-a cuvintele de … Continuă lectura

Publicat în (D)evenimenţial, De probă, De viaţă | Etichetat , , , , | 2 comentarii

à toi…

Aș putea zice: Și a fost… Dar niciun a fost nu rămâne singur. Fiindcă a fost, este și va fi coexistă, indiferent cât ne este descoperit fiecăruia din acest mers mână-n mână.  

Publicat în (D)evenimenţial, De probă, De viaţă | Etichetat , , | 6 comentarii

(ne)amintiri

Când Adămioara m-a întrebat dacă-mi amintesc că am fost împreună la Jardin du Soleil,

Publicat în (D)evenimenţial, De probă, De viaţă | Etichetat , , , , , , , | 3 comentarii