Aici puteţi lăsa mesaje când nu doriţi să comentaţi un anumit articol de pe blog.
Acelaşi lucru îl puteţi face la adresa:
adamaica arond gmail punct com
*
de (re)ţinut
Exceptând articolele care au precizată o altă sursă, conţinutul articolelor de pe acest blog nu poate fi reprodus fără acordul meu. Vezi pagina De contactat!de (a)mestecat
Din istoria blogosfe… la Dinamica cioburilor de oglindă… felicia silaghi la un (alt) susur blând tomaaadrian la un (alt) susur blând Din istoria blogosfe… la (pier)res felicia silaghi la Poate cel mai mult doare absen…
lumea adam(a)ică 
A.Dama, profit de aceasta „oferta” de a te cunoaste, oarecum, în spatele „lumii electronice”. Nu de alta, dar am prins tare drag de tine, datorită articolelor tale zemoase și totuși consistente. Blogul tău este printre puținele bloguri pe care nu uit să le vizitez zilnic, cu excepția zilelor când nu sunt în preajma netului. De aceea, mi-ai stârnit curiozitatea. Vreau să știu cine ești și ce faci dincolo de blog. Asta numai dacă tu vrei. E doar o dorință nevinovată. Aceea de a-o cunoaște mai bine pe cea din lumea adamaica.
Așa, pentru „curaj” iti spun eu despre mine (mai ales ca spui ca s-ar fi putut să ne fi întâlnit pe culoarele universității).
Deci, am 31 ani. Am intrat la facultate în 1998, la Teologie baptistă-română, în cadrul Universității Oradea și a Institutului (pe atunci) „Emanuel” Oradea. Am fost colegă de grupă cu Teo Stanciu și cu Camix (însa ea era la engleză). M-am căsătorit în 1999 (la 22 de ani) cu un clujean, proaspăt absolvent de Teologie pastorala la același Institut, unde ne-am și cunoscut. Am absolvit in 2002, iar licenta am dat-o in 2004. In 2002 l-am nascut pe Fineas (nascut prin cezariana la Cluj cu prof. Stamatian – cel care gemenilor nu le-a dat nicio șansă). Am predat româna in 2004-2005 la liceul „Aurel Lazăr” din Oradea, apoi am fost redactor la revista creștină pt femei „LYDIA”, precum și corector la editura orădeană „Scriptum”. În același timp am colaborat și cu alte edituri creștine din Oradea: „Casa Cărții” și „Hypogramus”. De mai bine de 1 an locuim în Belgia intr-un orășel din vecinătatea Olandei, Turnhout.
Tu?
Florentina, mulţumesc de toate aceste detalii! Dacă vrei să le şterg de-aici ulterior, să mă anunţi. Încetul cu încetul, vei mai afla detalii şi despre A.Dama. Deocamdată, deşi nu există un CV afişat pe blog, o rubrică de „date biografice”, există multă informaţie personală, că doar nu ai cum să fentezi persoana într-o astfel de întreprindere. Există detalii despre familia din care provin, despre oameni apropiaţi mie, despre locul de muncă, despre interesele pe care le am dincolo de profesie. Sunt un simplu om, nu mi-am făcut un nume, dar ştiu că îmi voi cunoaşte cândva numele adevărat… Aici am venit ca o persoană care are zbaterile ei, bucuriile ei, preferinţele ei. Nu fac ceva diferit de alte adame. Gătesc, spăl, calc, merg la serviciu etc., etc. N-am timp de câte aş avea de făcut, vorba noastră, a tuturor.
Dacă cei ce mă citesc reuşesc să vadă că Îl iubesc pe El, atunci am realizat ceva.
Multumesc pentru link-ul spre GhitaB din blogroll. 🙂
GhiţăB, 🙂 !
Adună în continuare spre-aducere-aminte!
Zâmbind în ceaţa toamnei,
A.Dama
Link-ul spre GhitaB poate fi şters. 🙂
Dacă zici tu, pic-ule, am să te ascult! Spor şi inspiraţie în continuare!
Mulţumesc! 🙂
Mi-a plăcut asta:
😀
😛
Da, cred că m-am lovit şi eu de firma respectivă pe străzi.
Însă promit că jocul meu de cuvinte era Adam/A.Dama. 🙂
Ce bine că nu s-au prins. Nu e cazul să merg cu praştia. 😛
Maică Ada, eşti la umilul meu blogroll… ca un giuvaer bine ascuns între altele… Ştiu că asta cu nici un chip nu echilibrează de(s)mersul ce-ai făcut… Poate că, odată şi-odată, cine ştie, am să… Enfin, passons, dar mă simt discriminat pozitiv, ceea ce până acum nu prea-mi plăcea să văd la alţii… şi evocă handicap… dacă fac abstracţie de companie… După frecvenţa de … cred că mai am puţin şi trec la penticostali… că de bâlbâit deja nu mai e o problemă…
Hei, nu era o sugestie, era sincer!
Agnusstick,
Nu mai ştiu unde ziceam că e bine că Domnul ne înţelege şi când suntem bâlbâiţi. Cred că nu mi s-a întâmplat în dialogul cu niciun alt comentator să mă (auto)citez atât. Asta e tot un fel de bâlbâială până la urmă.
N-am gândit în termeni de sugestie (nici auto), ci pur şi simplu am răspuns. N-a fost gest reflex. Ci reflectat. 🙂
A fost o surpriza placuta faptul ca m-ai trecut la blogroll. Multumesc si imi cer scuze ca te pun la munca acum ca sa-l si stergi. Am mai avut un blog „anonim” inainte , sper sa nu mai recidivez.
Asta nu ma va opri sa trec pe la tine pe aici la fel de des, sper.
O viata si familie fericita iti doresc.
Ps. Daca gasesti ceva greseli gramaticale in mesajul asta poti sa le corectezi. Macar asa din razbunare pentru ca te-am pus la munca 🙂
Sam,
Deşi banal, voi începe cu „îmi pare rău că nu mai e”!
Uneori, mai trec pe unde am lăsat comentarii, ca să văd ce prostii am mai scris. Câteodată dau peste chestii de care nici nu-mi amintesc să le fi scris eu. Eh… Cel puţin ce-am scris acolo nu va mai vedea nimeni. Nici măcar eu. 😦
.
Îmi pare rău şi că par un zbir gramatical! Nici eu nu ştiu toate chestiunile de detaliu… Scriu bine atât cât mă pricep.
.
Aş vrea să te întreb de ce nu mai există blogul. Nu pentru că aş avea ceva de obiectat – eu cred că fiecare socoteşte ce intenţii are şi acţionează în consecinţă. De multe ori m-am gândit că aşa cum nu am întrebat de nimeni când am înfiinţat lumea adam(a)ică, la fel nu voi întreba de nimeni când voi pleca definitiv.
De aceea întreb… pentru că m-am gândit de multe ori la ieşiri din scenă iminente.
.
Succes în tot ce faci, dar mai ales dorinţa mea de a ajunge fiecare să câştigăm premiul alergării cereşti!
Cele mai multe comentarii le am in arhiva de pe adresa mea de e-mail. Daca vrei, ti le pot trimite.
Motive sunt mai multe: pericolul dependentei, senzatia de sufocare intre prea multe productii moguliene, dezamagirea provocata de nivelul slab al dialogului pe bloguri campioane. Prea multa atmosfera siropos-plicticoasa de care am scapat de mult de cand nu mai cotizez pe nicaieri. Am mai acordat o sansa dupa vreo 15 ani de izolare dialogului. Exista prea multa durere de toate felurile in lumea noastra care nu mai lasa loc cuvintelor.
Am castigat prin faptul ca am intalnit oameni faini care m-au provocat sa descopar la tine si la altii lucruri care erau mai greu sa le descopar de unul singur. M-au scos din cusca pentru o perioada. Ma retrag din nou.
Sam,
E un banc ca as vrea comentariile, nu-i aşa? Chiar nu se pune problema. Drăguţ din partea dvs. că aţi oferit posibilitatea! 🙂
Motivele enumerate de tine sunt destul de cuprinzătoare în multe direcţii. Prea multă durere pe lumea asta? – Limita superioară a unora e limita inferioară a altora. Deci la alţii suferinţa merge de la „prea mult” în sus…
Dialog interesant? – La răstimpuri. Dar numai dacă ai răbdare şi nu dispari. 😛
Izolare? – În ce mă priveşte, blogul e un paradox. În realitate, izolare… Când am încercat să fug de blog, Cel de Sus m-a „urecheat” şi mi-a spus că mai trebuie să scriu. Cum a făcut asta? E bine de povestit la o cafea, un popcorn, un ceai sau alte preferinţe. 😀
Sper că perioada retragerii tale va fi mai scurtă. Hai, că doar nu ne mai jucăm cu deceniile chiar aşa!…
Interesant moment ţi-ai găsit şi tu!
Nu se putea alt cadou de Miculaş? 😦
Multa binecuvantare si inspiratie si in 2010!
Mitrut Stiopu
Mitruţ,
Asemenea îţi doresc, chiar dacă asta înseamnă să te îngân! 🙂
Buna, daca esti de acord cu link exchange, cotacteaza-ma!
„Domnul Isus sa te binecuvinteze si sa te pazeasca! Domnul sa faca sa lumineze fața Lui peste tine, si sa se indure de tine! Domnul sa-si inalțe fața peste tine si sa iti dea pacea”. Oricine va chema Numele Domnului Isus va fi mantuit.
http://www.crestinul.ro/iadul.htm
Doamne ajuta, permiteti-mi numai cateva cuvinte sa afisez aici, ceea ce m-a determinat a fost „floarea de mac”, aceasta floare asa mica a facut un lucru foarte mare, „prin aceasta floare l-am descoperit eu pe DUMNEZEU”, pare ciudat, dar e adevarat, DUMNEZEU LUCREAZA PRIN DIFERITE FORME, ASA CA FLOAREA DE MAC ESTE O FLOARE BINECUVANTATA pentru mine…………………….
http://iubescicoanele-susica.blogspot.com/
Susica, bine-ai venit! Spor în tot ce faceţi şi… iubiţi-L în continuare pe Dumnezeu, făcătorul macilor, mai mult decât icoanele, care se vor arde şi ele când Se va arăta El pe nori! 🙂
Stiri Crestine.ro susține misionarii și organizațiile de misiune în mod special cele din Romania. Am ales săptămânal să prezentăm câte un misionar român, să îi sprijinim în rugăciune și să îi întrebam de nevoile lor financiare sau de altă natura, și cât avem posibilitatea să îi susținem. Vreau să vă provoc și pe voi cititorii site-ului să vă alăturați echipei Stiri Crestine.ro și să luptăm în linia a doua, spijinindu-ne misionarii.
Îi rog pe cei care dețin bloguri și site-uri să ne susțină afişând banner-ul pe care l-am pregătit pentru acest proiect, și dacă se poate să posteze informațiile pe care le postăm noi despre misionari.
Codul pentru bannere il gasiti aici! Bannerul se va schimba în fiecare săptămână în mod automat.
Dacă veţi posta un banner pe site-ul / blog-ul dvs., acesta va apărea pe prima pagină a site-ului nostru http://www.stiricrestine.ro, la rubrica: Ne susţin! Lăsaţi-ne un mesaj dacă aţi afişat bannerul.
Fundatia ” SanSa pentru Viata” cauta sustinatori… vrei sa ne ajuti… introdu un link catre Fundatie… Doar asa poti ajuta un om bolnav… linkul: http://sansapentrusansa.ning.com Nume : Sansa pentru viata Sa ne ajute Dumnezeu! 🙂
Adi Vălean, s-a rezolvat! Spor şi binecuvântări în activitate!
promovam campania stop accidentelor rutiere, ati accepta un link exchange sau un banner exchange? asteptam raspuns!
Am lansat un nou design la http://www.stiricrestine.ro asa ca s-a modificat si codul de la Misionarul Saptamanii. Va rugam sa il modificati si dvs. Il gasiti aici http://tpmmedias.ro/misionarulsaptamanii/misionarul.html
Multumim pentru sustinere!
Am trecut scurt pe aici ca să te salut: Hristos a înviat!
CorneliuRotar,
Adevărat a-nviat!
E bine că n-ai trecut pe vârfuri, să nu te-audă nimeni! 🙂 🙂
Adamaicai
Al A.Damei „blog cu maci”
Imi place… sooo very much!
(Pentru cei mai habauci:
Nu vorbeam aici de… muci)
lui Alex Pop
Bun venit printre araci
Drepţi sau strâmbi, deh, ce să-i faci?
De-i veni mai des cu maci,
Vei afla ortaci, nu vraci! 🙂
Avertisment
Vreau sa aflu noi ortaci
In faimosu-ti blog cu maci;
Insa – cum sa ma explic –
Eu pe unde merg… urzic!!!
Alex Pop,
De urzici, eu mă dezic
Că am fost vreodat’ amici,
Că de la a mic la maci,
E cât de la tic la taci.
🙂
A.Dama,
Prietenia c-o urzica,
Crede-ma ca nu iti strica!
Macul insa, are-o vina:
E sursa de… heroina!
P.S. Cred ca-n primul dvs. cuplet ati vrut sa ziceti “Cu urzici, eu ma dezic/ Ca am fost vreodat’ amic”… Am I right?
Alex Pop,
Nu era „Cu urzici”… Era „Dacă urzici”, iar conjuncţia „dacă” a fost substituită de prepoziţia „de”.
Să nu iei chestiunile atât de tehnic, că devine ameţitor!
*
De altă parte,
…
Eu ştiu vina macului
Dar mai ştiu şi haina lui,
Că-i ţesută-n taină adâncă
De cea mai meşteră Brâncă.
Macului
i.e. A.Damei – vajnica membra a Politiei Ortografice Romane (totusi deloc A.C.ida, precum unii…)
O fi macul o splendoare
Si-o floare simpatica;
Dar urzica pe cei care
Nu prea stiu … gramatica!
(P.S. I was only suggesting an option for a perfect rhyme, that’s all)
Ei da, Alex Pop,
Observaţia asta de natură gramaticală să fie un fel de urzicare?
Urzicătură? Cum îi zice? Ur – zicătură? Urzică – tură?
Urzicătoare?
.
Văd că de la (l)ac la mac n-ajungi greu,
Că şi în lac dai uşor peste m(ac)-m(ac),
Dai şi peste rîme bine.
Peste? Peşte? Rîme? Rime?
Doar că nu rimează-n sine,
Nu-i mai simplu-atunci să-ntorci
Foaia către MACintosh?
A.Dama,
Aici n-ati nimerit-o; ACul meu n-are de-a face nici cu mACul, nici cu lACul, ci m-am referit la o persoana cu care impartasesc aceeasi aversiune fata de greselile de ortografie vazute pe multe bloguri – atita doar ca pe mine nu ma irita oamenii fara studii superioare ci niste domni ingineri care scriu anapoda.
(Disclaimer: nici eu nu sint la curent cu multe chestii legate de punctuatie sau cu normele ortografice aparute dupa ce-am plecat eu din tara ).
Ca sa identificati mai usor ACul cu pricina, uite ca-i dedic si lui o epigrama:
CONFESIUNE
(d-lui A.C. – cu care impartasesc anumite apucaturi rotunde)
Cind vad insi cu scoala ‘nalta
Si-o gramatica de balta
Va marturisesc candid
Ca si eu devin ACid!…
Sa fiu si mai explicit? OK, o sa dedic o epigrama unei prietene virtuale comune, si ea intepata de ACul respectiv:
ALIN-ARE LINGVISTICA
(D-nei Rodica B. – necajita de unele critici ACide, cum ca nu pune destui “i” la “sa fii”, “copiii” etc. – insa pune un “i” in plus la “nostri” si “vostri”)
Eu v-o spun asa discret:
Nu va impacientati!
Ati pus “ii”-uri berechet,
Doar ca-s prost…repartizati!
Alex Pop,
Aveaţi de gând să-mi veniţi de hAC, bag seamă.
Dreptu-i viersul meu din sAC: „Nu spera şi nu ai teamă!”
.
Cât despre amicii noştri, sper să vadă ce-i sus scris,
Nu de alta, dar vor şti mai exact ce le-aţi pro scris.
A.Dama,
Nu prea tin mortis sa stie, mai ales ACel amic…
C-ar putea sa ma atACe si nu vreau sa ma complic;
Stiti doar ca nu-i o placere cind te-mpunge un berbece
Dar de-o fAce – nu mi-e teama; “Ce e val, ca valul trece”…
Alex Pop,
după cum se vede bine,
rACi şi cleşti, briceag, urzică,
chiar şi pe bloguri creştine
se-nfiinţează fără frică.
.
iar de ai duhul blândeţii,
rişti să nu ai niciun farmec,
ori să fierbi, ori vraja ceţii
s-o împrăştii fluturatec.
.
am decis: nu m-oi întrece
cu toţi cei ce se-află-n treabă,
de mă-ndeamnă, de mă cheamă,
eu rămân la toate rece…
A.Dama,
Te admir pentru dorinta unei “bloguieli” blajine
Si-ale macului petale, curate a le mentine;
Insa cu ortografia – da-i bataie, nu te-abtine,
Mustra, critica si-arata “Ce e rau si ce e bine”!…
Vă urmăresc de ceva vreme…şi uneori îmi sunteţi foarte foarte simpatici iar câteodată ridic contrariat o sprânceană. Oricum e un exerciţiu interesant şi pe total cum ziceam simpatic şi foarte…eminescian.
P.S. Şi că tot am adus vorba de Eminescu vă propun un subiect de gândeală: Mihai Eminescu: poet, geniu sau sfânt?
Aştept cu interes opiniile voastre
Corneliu,
Iti raspund c-o epigrama care-ar trebui de fapt s-o dedic fratilor mei ortodocsi, celor ce vor sa puna Luceafarul poeziei romanesti in rindul Sfintilor…
Eminescu
GENIU – mare, luminos
POET – far’asemanare!
Dar SFANT?? Nu! Ci pacatos…
(Si ca pacatos – tot mare…)
Alex,
Foarte interesant. numai că e nevoie de argumente. Şi dacă vorbim de păcat…hmm…cineva drag mie spunea odată că în momentul când araţi cu un deget către cineva, araţi cu trei spre tine. Emil Cioran spunea că are toate defectele celorlalţi dar că găseşte inacceptabil ceea ce fac ceilalţi…
Mi-ar plăcea să detaliezi ceea ce afirmi despre Eminesc…poate chiar la mine pe blog unde am un mic articol exact pe ceea ce spuneai tu despre el.
Alex Pop,
Mulţumesc de-aprecierea dumneavoastră, însă, iată,
Nu doar cu ortografia dau cei mulţi cu băţu-n baltă.
Îl lasă pe cel ce ştie doar zâzanie să-mpartă
Să se gudure pe tronu-i, când ai noştri fraţi se ceartă.
.
Sunt experţi să se închine domnului Exactitate,
După propria măsură, strângând propria Dreptate,
Şi când fraţi cu tine, iată, se numesc în tot şi-n toate,
De e rău sau de e bine te întreabă şi socoate!
Corneliu Rotar,
Mă bucur că te-a prins acest dialog rimat.
Cât despre Eminescu, discuţia ar trebui să fie mai lungă…
Dumnezeu Îşi cunoaşte sfinţii pe nume. Oamenii n-au decât să gândească în continuare în felul lor, atât de departe de gândurile Lui.
Eminescu e mare.
Eminescu e genial.
Corneliu,
Cand am zis ca Eminescu si ca pacatos e mare, inseamna ca si el a fost ca orisicare, supus acelorasi slabiciuni, nu ca eu as fi mai bun ca el.
Ca Eminescu, e genial si „canta mai bine” decat altii e un fapt stabilit.
P.S. Nu stiu care e blogul tau.
A.Dama,
E trist ce spui… Si-avem atatea „blog-osloveli” cu-aspect anost
“Crestine”, cica, insa pline de barfe, certuri fara rost;
Avem tarabe virtuale ce vand nu fluturi, ci tauni…
Unde pierdut-am si eu timpul, comentand fleacuri si minciuni.
.
Azi – “Tempus fugit” mi-e dictonul, nu “Vreme trece, vreme vine”
Caci firava mi-e colivia si vremea-i scurta pentru mine
Si nu vreau sa-mi sfarsesc viata ca bardul eminescian,
Ci mai degraba sa fiu gata pentru-acel Bal, ca Ionatan!…
Alex,
blogul meu e corneliurotar.wordpress.com te aştept, dar discuţia poate continua şi aici, cu acceptul ADamei
Alex Pop,
Frumos spus! – cu pregătirea pentru ultimul nost’ Bal,
Însă n-avem papionul, că-i unul mai special,
Şi ni-l ţine la păstrare îngerul ocrotitor,
Până ne-a preda la tronu-I, după cum este dator.
.
Mă gândesc şi eu adesea că ne fuge printre deşte
Timpul ăsta nestatornic, plus că mai avem poruncă
Să-l răscumpărăm. El tace. Face. Se strecoară mişeleşte
Şi ne-nşală. Mă cuprinde iară o tristeţe mai adâncă.
Corneliu,
Ar trebui să mergi pe pagina cu contul personal şi să completezi acolo adresa blogului, pentru ca atunci când laşi comentarii undeva, oamenii să poată da click pe numele tău şi să ajungă la pagina ta.
🙂
Eu cred că Eminescu este mare, n-are rost să-l facem mic. Ca poet.
Potrivit spiritului vremii, poetica eminesciană este genială.
De la genialitate la sfinţenie, după unii, n-ar fi decât un sfert de pas.
Însă eu cred că sfinţi sunt doar cei pe care Dumnezeu îi numeşte aşa.
Nicio instituţie de pe pământ nu e acreditată să dea certificate sau diplome de sfinţi.
A.Dama,
.
Nu lasa sa te cuprinda cernitul tristetii voal,
Si nu-ngadui regrete pentru cei ajunsi la Bal,
Pentru timpul care zboara, pentru ieri, pentru ce-a fost…
Caci ce-ar trebui sa doara, e doar viata fara rost!
.
Nu lasa deci ca tristetea sa umbreasca-a tale zile
Cand in jur danseaza fluturi, zimbesc maci si rad zambile…
Cat lastun si ciocarlie vor spre-albastru sa se-avante,
Poate Ode Bucuriei si lira ta sa mai cante!…
Ahh… mulţumesc A.Dama de informaţii… am uneori probleme cu setările astea… sper că am reuşit… aştept confirmarea.
Alex Pop,
Înţeleg eu că vă pasă dacă-i bal sau e spital
În lumea mea adamaică, şi cu maci, şi cu coral.
Fapt e că pe-unele bloguri regăsesc venin letal,
Când ar trebui să-mpartă fără saţ elan vital.
.
Deocamdată-ntorc privirea către-al bucuriei mugur,
Încă n-avem fruct pe tavă, nici pe ramuri, iar de flutur
Zâmbet calp, se strică gustul Odei Bucuriei. Vântur
Aleluia peste plaiuri, peste semeni şi… mă-nvultur.
Corneliu, fii binevenit! 🙂
Mulţumesc, A.Dama…e bine să fii îndrumat corect.
Corneliu,
Mi-au dat şi mie alţii ponturi, pe când începeam aventura asta! 🙂
A.Dama,
(Isaia 40:31 – “…isi innoiesc puterea, sboara ca vulturii; alearga si nu obosesc, umbla si nu se ostenesc”. Ps. 103:5 – “…te face sa intineresti iarasi ca vulturul”.)
“Si ma-nvultur”… Ce poetic!
(Simt parfum de ionatan…)
Dar eu vreau sensul prophetic:
Sa ma simt iarasi… vlajgan!
Sa-mi “ invultur” colivia
Mai scapand de cele boale…
Iarta-mi deci ne-poezia
Scrisa cu dureri de sale!…
Alex Pop,
.
Al lui Ionatan parfum de cuvinte înschimbate
Străbătea la mari distanţe, şi încă va mai străbate,
Iar profeticele glasuri nu s-au stins de tot, vezi bine,
Dar cu necredinţă mare le-astupăm, să se ruine.
.
Dacă-mi pare rău de boale, nu rezolv prea multe, aşa-i?
Mai bine să-nzbor o rugă, să se ţină de cer scai,
Nu ca norul de cenuşă, care vine, strică, pleacă,
Ci precum ardea-n pustie rugul… fără să-i mai treacă.
.
P.S.
Mulţumesc inimos pentru versete!
Oricat mi-ar placea sa ma “joc de-a poezia” (desi stiu ca doar a rima cuvinte – nu e poezie …) totusi nu pot insira la nesfarsit cuvinte goale si sa ascund unele realitati dureroase ale prezentei mele situatii. Ma refer la lunile de convalescenta, ca urmare a unui accident de munca, septembrie trecut, care a dat peste cap o groaza de lucruri… si astea, pe langa sanatatea astfel afectata si sechelele primite cadou.
Aici, e-aproape imposibil, mai ales cu economia de-acum, dupa ce-ai urcat sisific, pina sus, inhatind acel eluziv “American dream”, sa-l vezi dintr-o data ducandu-se de-a berbeleacul la vale si sa crezi c-o poti lua iarasi de la zero, mai ales cand din punct de vedere fizic, nu mai esti ce-ai fost odata.
Dar toate-si au un rost.
Si viata merge inainte.
S-o zugravim deci, in cuvinte…
A.Dama,
.
Cand ruga-ti de credinta plina
Se-nzboara-n slavi ca un zagan,
De ceruri scai ca sa se tina –
A mea, nu trece… de tavan!
.
Si cand de neputinte pline
Spre cer ‘nalt mainile-n zadar
Si nu gasesc un ciob s-aline
Al deznadejdilor calvar,
.
Degeaba ma-nconjoara azi
Cu bratele de critici pline
Bildazi, Tofari si Elihazi,
Caci gresurile-mi stiu prea bine.
.
Si nu ma plang de suferinta,
Tendoane, oase sfaramate
De-averi, de “job”, de locuinta…
De visurile-mi spulberate
.
C-aicea toate-s trecatoare…
Si tot “gunoiul” adunat
Dac-am pierdut, rau nu imi pare
Caci EL a dat, El a luat!
.
Dar este-un vierme ce-mi mananca,
Ce-mi roade sufletul zdrelit:
“Ma mai iubesti Tu oare , inca?
Sau sunt de-a pururi parasit?…”
.
Oh, cat doresc sa Te-aud iara!…
Cumva, s-ating al Tau vesmint
Si indoiala mea sa piara…
O, Doamne, zi doar un cuvant!
.
Si-atuncea solzii-mi reci, sub pleoape
Vor cadea jos, si o sa stiu
Ca izbavirea-mi e aproape
Si Rascumparatorul viu!…
Alex Pop,
În măsura în care poezia (chiar scrisă de dvs.) face bine, n-are rost să o alungaţi!
Eu îl abordez pe fiecare comentator de pe blogul meu cu „tu”, în principiu, fiindcă cei mai mulţi îmi sunt necunoscuţi… Mai îmi fac idei despre ei citindu-i, dacă au câte-un blog, însă, în general, nu ştiu aproape nimic despre comentatorii mei.
Prin urmare, nici despre situaţia dvs. nu sunt la curent. Aflu doar ce-mi scrieţi aici…
De aceea zic încă o dată: dacă poezia face bine, de ce să o lăsaţi în „stand by”? Daţi-i ghes!
E drept că citind versurile de mai sus, m-am gândit iar la versificaţiile pe care le-am criticat în altă parte. 🙂
În context, e ok. Adică merge în comentarii pe blog. Dacă aţi pregăti un volum spre publicare, ar mai urma nişte cârcoteli inevitabile. 😛
.
Când nu poţi să dictezi: „Nu mă durea!”,
Poţi înălţa răvaş la cer: „Mai stai cu mine!”
Că blânde-s loviturile cu-a Ta curea,
Iar de la-ngenuncheri, ce m-ar aţine?
Ecl. 3:1 – There is a time for everything, and a season for every activity under heaven”… Right now, all my “free” time has to be spent studying and learning a new trade.
.
A.Dama,
.
The time has come to step aside
And, full of sorrow to decide
The Adamaic World to leave…
(I have a goal I must achieve).
.
I hope to come again, sometime
And even write comments (with ryme).
But until then, with a deep sigh:
So long… Auf Wiedersehen… Good bye!
Alex Pop,
De-aş zice că n-am regrete, n-ar fi drept,
Dar m-am învăţat şi rele, şi nevrute să accept
Dacă stau aici, în stradă, unde trec oşti şi potop,
Să-mi ţin sabia vitează, iar pe cap să-mi pun un clop.
.
Mulţumesc de în-cântare, de popas, de dulce grai,
Iar de n-ar fi necesare preumblări pe-al muncii plai,
M-aş împotrivi temeinic, aş cânta niţel din nai,
Doar-doar s-ar întoarce roata şi-ar puncta pe demaistai.
Buna, crezi ca pot sa te deranjez cu un schimb de link? Daca da, detaliile sunt:
Nume: Un Tanar Crestin
URL: http://utcrestin.blogspot.com
Bine, Ionica, te trec în blogroll! Spor în continuare!
Deci ai fost pe la lanurile de maci 🙂 adevarul e ca doar in Oradea am facut poze cu multi maci, in lan de/a dreptul.
Călătorrule,
Da, am fost! Nu puteam rata. N-am fost foarte mulțumită de captură (fotografică). Era lumină foarte puternică și nu-mi place ce-a ieșit. Dar mi-am adus mulți boboci acasă, pe care i-am ajutat să se desfacă. O minune! 🙂
Imi lipsesti, Maica Ada…
Lora,
„Toate-s vechi și nouă toate.”
Hi A dama,
If you are whom I think you are tell me you still love chocolate?
Li
Li,
Bine-ai venit!
Uite că nu m-am dezis:
Dar aș combina-o cu o bătaie cu bulgări de zăpadă la lumina felinarelor. 🙂
Trec des pe aici, dar azi imi las in mod special amprentele sa fie vizibile. Imi place sa citesc aceste articole, deoarece mi se prezinta un stil elocvent si agreabil de a manui cuvintele. Felicitari !
Si daca esti de acord cu un schimb de link anunta-ma.
greetings 🙂
Lavinia,
Se face.:)
Spor la scris!
Salut! Ma numesc Ciolcan Filip si sunt administratorul blogului http://www.filipciolcan.wordpress.com
Te invit la concursul „Logo Gratis”! Intra aici -> http://filipciolcan.wordpress.com/logo-gratis/
Am gasit minunatii de maci aici
http://7coline.wordpress.com/2011/01/29/dor-de-vara/
si nu m-am putut abtine sa nu dau de veste.
Cu drag
Lia
Lia, ești pe fază. În plină iarnă!…
Mulțumiri li(a)ne! 🙂
BINE TE-AM REGASIT! Sunt Angela…
Te-am vizitat de multe ori… Acum mi-am facut si eu o casuta dupa ce am asteptat jumatate de an dupa ajutorul „fratiilor” care se pricep… Sunt incepatoare atat in probleme de PC cat si pe blog… DAR AM PRIMIT HAR, HARUL E BOGAT… Nu m-am suparat doar am fost provocata sa ma descurc singura si asa am invatat multe… si in fiecare zi invat…
Rugamintea care o am la tine ar fi sa treci pe la mine…
bineinteles cand ai timp si sa imi dai niste sfaturi… si „corectii” gramaticale…
DOMNUL FIE LAUDAT PENTRU TOATE!
Angela, am zâmbit! Spor și har în tot ce faci de-acum înainte!
V-aţi creat o lume a cuvintelor splendidă! Cel mai important, o lume în care Dumnezeu e Autorul nevăzut. Şi-mi place enorm. 🙂
Acestea fiind spuse, îmi permiteţi să vă adaug în Blogroll-ul meu micuţ şi neînsemnat?
Petruța, bine-ai venit! Ai uitat să treci adresa blogului tău, așa că nici măcar nu știm unde să te găsim.:)
Iară blogrollul, n-o fi el micuț și neînsemnat… Numai cei ce intră-n el pot fi micuți și neînsemnați.:) Subscriu.
http://petruta.wordpress.com
aici e neinsemnatul. :p
Da, Petruța, te-am găsit! 🙂
Ce-ar fi să îți treci adresa, așa încât să meargă împreună cu fiecare comentariu de-al tău?
Asta dacă vrei să fii găsită, of course!:)
well.. din cate stiam, numele cu care apare comment-ul e link catre blog.
sa nu fie asa? :-s
Nu e așa, Petruța.
Am pus eu linkul când am editat comentariul.
Trebuie să verifici la Personal Settings în partea de jos a paginii, să te asiguri că împreună cu comentariul merge și linkul blogului.
Iar dacă scrii fără să fii logată pe blogul tău, atunci îți apare fotografia avatarului, dar nu și linkul paginii.
🙂
Sarut-mana; imi asum vina neatentiei! 😀
Și repari greșeala? 🙂
Petruța, dacă mă iei cu sărut mâna, nu te mai primesc pe-aici! 😀
Încă nu apare linkul tău la nume!!!
Tocmai am reparat-o. Cat despre sarut-mana.. o sa incerc sa ma abtin, desi e tare binevenita uneori 😛
Da, acum se vede BINE.
Cât despre sărut mâna, depinde de context, desigur. Aici am cam tutuit pe toată lumea, că nu le știu oamenilor etatea.
Zi tu, iar când va fi față către față, mai ajustăm protocolul! 🙂
Oh, am inteles. Ma supun :))
Multumesc inca o data pentru amendament!
Petruța, amenda, la Alt Ghișeu. Ment(a) e ok, numai să nu fie în exces. 😛
Simpatica esti, A.Dama :)))
Nu-mi plac amenzile; n-am luat niciodata amenda. Dar asta e tare, tare binevenita. :p
Te invit la un pahar de vorbe mentolate, atunci. :p
Și cum am putea pune puțină mentă în cuvinte, Petruța?
Calea usoara, e cea cu guma si bomboanele mentolate ce dau aroma vorbelor sau vorbirii :> Ii zic metoda copilareasca.
Dar mai este si una profunda.. tare profunda.. in care cuvintele, menta, cuvintele mentolate, au semnificatii aparte; semnificatii alese de oricine e doritor 😀
Oh, Petruța, dar eu ce tot aștept aici? Aștept să-mi spui care cuvinte ar putea avea arome de mentă.
Bine, hai să văd ce-mi iese mie!
M-am așezat în fotoliul în care stătuse chiar ea… Deși nu voiam să se vadă fâstâceala, se înțelegea din privirile lor că au citit până în adâncul cel mai adânc al sufletului meu. Îmi țineam privirile ațintite către măsuța din fața fotoliului, fiindcă nu mă hotărâsem pe cine să înfrunt mai întâi cu privirea. Atunci am simțit puternic, în nări, aroma pe care o mai împrăștia lichidul din cana pe care o ținuse în mână chiar ea…
Buna ziua
Numele meu este Constantin Iacob si sunt administratorul site-ului http://iasi365.com si va scriu in speranta unui schimb de linkuri. Astept raspuns de la dumneavoastra indiferent daca acesta este pozitiv sau negativ
In caz ca raspunsul dumneavoastra este pozitiv titlul pentru link este Iasi iar linkul http://iasi365.com.
Va multumesc anticipat si va doresc multa sanataet si toate cele bune.
V-am adăugat la linkuri. Spor la scris!
V-am adaugat si eu si am pus ca titlu Adamaica. Daca doriti un alt titlu va rog sa ma anuntati Si eu va doresc spor la scris, sanatate si toate cele bune.
De obicei, A.Dama sau Lumea adam(a)ică…
Însă e bine cum pohtiți!:)
Lumină din Lumină să ai!
Hristos a înviat!
Dem,
Adevărat a înviat!
Bucurii zi de zi!
Buna!
Am doar cateva luni de activitate pe blog, abia azi am dat de acest blog si scriu in speranta unui schimb de linkuri. Eu oricum te voi trece la mine, ca sa-mi fie usor sa citesc articolele, nu esti obligata sa faci la fel cu adresa mea:
http://acrilice-pointpen.blogspot.com/
Numai bine iti doresc!
Spor la scris!
esti de acord sa facem un link exchange? Astept raspuns:)
al meu: danutina.wordpress.com
mersi
Revin: Sunteti geniali cu versurile.
Macu-l iei de pe pamant
Fructele le iei din crengi
Nu ai vrea din intamplare
sa facem un link exchange?:)
multumesc ptr. promovare 🙂
Eu doar am aprobat comentariul. Restul a venit de la sine. 😛
Nu se poate si „adamaica asquare gmail punct com”? (celor ce ne-a placut geometria colturoasa) 🙂
Romuluss,
Te dai cu pătrățoșii? 😉
Nu (nici cu rotunzii, nici cu patratosii, sunt liber si independent), dar geometria cu unghiuri mi-a placut mai mult decat cea cu cercuri si cu locuri geometrice. Cred ca preferinta s-a datorat imaginatiei care surprindea mai bine ascutimile decat rotunjimile (a nu se interpreta ca as face vreo iluzie la „arhetipurile” bine cunoscute de noi, pentru ca gandesc inafara acestei matrici) 😀 .
Romi, măcar avertismentul – a nu se interpreta… – denotă că nu ești chiar independent de această matrice. 😛
Dar, dincolo de această replică glumeață, accept explicația ta cu preferința pentru unghiuri. Și e chiar exemplară, fiindcă Piatra a fost pusă în capul unghiului, nu în centrul cercului…
Te-am regasit!!! Dupa ani si ani de tacere….noroc cu Adamioara ca altfel….. Sa stii ca eu inca mai pretuiesc macii si doar tu esti vinovata pentru asta! Sper sa fii bine xxx
Mulțumesc de re-găsire, dragă-dragă Lidia TT!
Bine-ar mai fi la o poveste cu salată de morcovi și porumb! 😉
Răutăcios acest link http://iesiti-din-babilon.webstarts.com/ Am intrat pe profilul de youtube şi am mai găsit un video la fel de răutăcios. Eu personal m-am manifestat împotriva lor dându-le un flag…
Dragă Corneliu, mulțumesc de veghere și avertisment! Am aruncat doar o privire superficială peste pagină. Voi rectifica!
Pingback: Dacă e copil… | lumea adam(a)ică
Haiku, de Girel Barbu
macul vomită
culoarea prin mijlocul
lanului de grâu
Alin Cristea, fiecare se verbuiește după cum îi vine!
.
Girel Barbu, nenicu’
neprietenos cu macu’
vomită un haiku
Aha, ai fost atentă la cuvînt, nu la… cuvîntare.
Mai fuse unul ce zicea:
Din bube, mucegaiuri şi noroi
Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi.
Ehei, Aline! Fost-am atentă la cuvinte, culoare, imagine vizuală și auditivă. Sinestezie.
Iară estetica urâtului e poveste veche. Și 9. 🙂
Atunci ce te-ai năpustit asupra nenicului?…
Măi, Alin(t)e!
Ca să m-am fac cu iudeul iudeică, cu grecul grecoaică și cu nenicul nenică. Dar ar fi prea mult să fie așa!
Eu îmi apăr sărăcia, și nevoile, și… macul. 🙂
Salut! Imi poti oferi niste explicatii cu privire la „vii” sau „vi”? Multumesc.
Robert,
Foarte pe scurt: eu vin, tu vii, el vine – deci indicativ prezent, persoana a II-a singular.
Tu să vii – conjunctiv prezent, pers. a II-a sg. La fel, și la forma negativă: Să nu vii.
Mai există adjectivul plural: oameni vii, animale vii. Și substantivul provenit din adjectiv: ex. vii și morți.
Vi este pronume, forma neaccentuată (forma accentuată fiind de pers. a II-a plural-vouă): vi le-am trimis / cum vi se pare?
foarte simplu, am inteles, multumesc mult
Pingback: Concert la 6 ani | lumea adam(a)ică
Buna ziua, va rugam sa inlocuiti vechiul banner al blogosferei evanghelice cu unul dintre noile bannere care se afla la adresa: http://www.blogosferaevanghelica.ro/bannere/
Va multumim!
Zis și făcut! 🙂
Cand se scrie „iasa” si cand se scrie „iese” ???
Raluca,
La indicativ prezent, pers. a III-a sg.:
Paul iese în oraș. / Crina nu iese din casă.
La conjunctiv prezent, pers. a III-a sg. și pl.: Maria vrea să iasă la plimbare. / Ei să iasă primii. / George să nu iasă afară. / Fetele cer să nu iasă în ploaie.
Iti spun de la inceput ca asta e un post pe care-l vei sterge. Cand S.B. a facut cursuri de engleza timp de o luna intensiv cu mine, iar apoi a refuzat sa ma plateasca, am fost sigura ca e doar o gluma, pana la urma apartine religiei penticostale, oameni cu frica lui Dumnezeu, nu? Din pacate, dupa 35 de ore de engleza, S.B. nu mi-a mai raspuns la telefon sau e-mail. Mi s-a intamplat sa fiu platita mai tarziu, dar deloc… niciodata. De ce scriu asta? Pentru ca oameni ca ea se bazeaza pe faptul ca noi, oamenii simpli nu avem timp sau nervi sa facem asta public. Eu voi avea grija ca toti cei care o cunosc, sa stie ca a furat de la un profesor de engleza!
Ramona,
Hai să ne abținem de la generalizări! Religia cuiva nu este blazonul conduitei lui. Ar fi prea simplu să fie așa. Te apropii de o casă cu blazon și ai impresia că cel ce stă înăuntru e chiar nobil. Hai să fim rezonabili!
De altă parte, îți înțeleg supărarea. Să nu uităm însă că cel ce a fost întotdeauna corect, dând Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu va avea o răsplată, care nu-i va fi furată niciodată.
*
Am lăsat la vedere doar inițialele numelui persoanei în cauză, fiindcă nu voi transforma acest blog într-un loc al vendetelor personale.
Buna ziua. Va rog, daca ma puteti ajuta sa gasesc aceasta carte in limba romana (Paul Tournier – „Personajul si persoana”). Sunt dispus sa platesc „oricat” pt a cumpara cartea. Va multumesc.
_________
Buna ziua,
Din câte știu, cartea a fost pregătită pentru publicare, însă editura care deținea drepturile nu mai există, iar lucrurile nu sunt lămurite în privința apariției efective a cărții.
Dacă se va schimba ceva în viitor, voi anunța pe blog.
Până atunci, pentru cunoscătorii limbii franceze, există un document pdf gratuit online.;)
Dragă Adama,
Pace şi har de la Tatăl ceresc!
Am o întrebare:
Cum este corect:”ni-e dor tuturora s-apară aurora” sau „ne-e dor tuturora….?”
Vă mulțumesc
––
Ca forme neaccentuate ale pronumelui personal în dativ, avem și ne, și ni.
Nouă ne place. Nouă ni s-a dat.
Legat de constrângerile poetice pe care le-ar impune exemplul dat de tine, probabil eu aș opta pentru „ni-i dor”…:)
Am trecut pe aici.
O urare.
Încă mai exista cititori care se întreabă.
Pe când o revenire.
__________
Multumesc, draga Mitica! Sa stii ca si eu ma intreb acelasi lucru.:)