Atunci m-ai întrebat clar și necruțător: – De câte ori în viață ai zis vai de mine!?
Ți-am zâmbit ironic cu toate faldurile inimii: – Cum aș putea să le număr?
– Cere-ți iertare pentru fiecare în parte! ai continuat răspicat.
Dar cutele ascuțite ale minții s-au încordat: – Ce, Isaia n-a comis-o? Vai de mine! Sunt pierdut… (Is 6:5)
M-ai pironit atunci blând și mustrător: – Și ce, Isaia n-a fost om, să greșească nițel?
– Iar Pavel a zis: O, nenorocitul de mine! (Rom 7:24) Parcă sună și mai rău! m-am îndârjit. Știi cum e, toată lumea se vaită. Devine reflex.
– Da’ Pavel n-a fost om, să greșească și el? ai repetat răbdător. Hai să-ți spun un secret! În loc de vai de mine!, mai bine spune: Sunt mai mult decât biruitor! (Rom 8:37). Rămâne secretul nostru, de acord!?!
lumea adam(a)ică 