(ne)convențional


La-nceput de an, re-citesc convenţia unui timp verbal, de Ruben Bucoiu. Urările convenționale le veți subînțelege.

mai demult ascuţeam cosorul
cu piatră
îi făceam cu ochiul soră-mii
în timp ce strângeam şaua bicicletei
cu îmbrăţişarea unei chei pupăcioase
şi plecam în câmp la sfeclă
să decapităm cu bucurie
frunzele bolnave de-ofilire

– iară noi doi – filozofam
resemnându-ne cu sprijinire
de umărul nevăzut al lumii
ca de capătul nespus de îndepărtat
al rândurilor
şi împărţeam grămada în două
– ca mai demult Moise apele mării –
să poată trece nestingherit
dialogul

rămâneau în urma noastră
golurile trecutului
morminte deschise din care
s-a-nălţat victorioasă smulgerea
…iar noi copii naivi şi-ascultători de părinţi
nu-i ştiam obloji altfel rănile
decât cu zâmbetul că aşa va fi
şi la smulgerea noastră
cu mâinile îngerilor

şi iară-i făceam cu ochiul soră-mii

*

“Convenția unui timp verbal” e un soi de memorie voluntară. “Mai demult” așa au intrat lucrurile în ființă, așa se făceau, și întocmirea lumii nu avea de ce să fie contestată. Chiar și atunci când interogațiile își găseau culcuș confortabil în patul fiecărei zile și nopți.

Așa se muncea – cu unelte la-ndemână și cu sudoarea frunții. Deprinderea mâinii se-mpletește cu filozofarea într-o cuprindere netedă, fără asperități sau obstacole: “iară noi doi – filozofam / resemnându-ne cu sprijinire / de umărul nevăzut al lumii”.

Discursul te furișează dinspre eveniment spre imanent la vedere, într-un fel de agoră indefinit spațiată. Nu e nevoie de porți secrete, prin care să pătrunzi pe culoare labirintice, cărora să nu le dai de capăt fără călăuză (tarkovsiană sau nu). “Mai demult”, nu lucrurile ne stăpâneau, ci noi pe ele.

Ludicul e doar o interfață ce permite stră-vederea gesturilor paradigmatice: “împărţeam grămada în două – / ca mai demult Moise apele mării“. Sensul originar se în-ființ(eaz)ă cât mai firește cu putință.

De aceea dialogul “trece nestingherit”. Fiindcă el se-ntâmplă înaintea prejudecăților și înaintea rescrierii definițiilor în marele dicționar al istoriei. Când lumea era întocmită mai bine și mai trainic. Când nu rodea viermele că orice-mi trece prin cap e bun de bătut în cuie și toți ceilalți n-au încotro decât să mă accepte, că “așa m-am născut”… sau că așa am decretat. Pe-atunci, a-i face cu ochiul soră-mii nu trecea drept incest. Iar ascultarea de părinți nu era taxată ca slugărnicie sau prostie.

Și chiar dacă “mai demult” nu era totul roz și ferice, fără rană, tristețe sau moarte, fiecare lacrimă își afla măsura de bucurie care o mântuiască: “nu-i ştiam obloji altfel rănile /decât cu zâmbetul”.

Nestingherit se trece și dinspre golurile trecutului prin prezentul ascultării spre smulgerea finală – cu mâinile îngerilor.

Convenția timpului verbal rămâne prada consistentă a graniței evanescente dintre mai demult, acum și atunci. A transcenderii contururilor dintre vremelnicie și eternitate, dintre contingent și imu(t)abil. Pur și simplu pentru că asta selectează, voluntar, memoria. Și nu e nevoie de deconstrucție și restaurare. E nevoie doar de curajul rostirii. Curajul de a striga adevărul de pe acoperișul casei… sau al poeziei.

*

Reclame

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în (D)evenimenţial, De (la) prieteni și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la (ne)convențional

  1. rubenbucoiu zice:

    Ce bucurie imi faci A.Dama..inca de pe 1 ianuarie 🙂
    Saru`mana! Sa ai parte in 2019 (si nu numai) de bucuria/ bucuriile pe care stii sa le faci celorlalti!
    La multi ani!

    –––
    Dragă Călătorrule, se cuvine să-ți mulțumesc eu mai întâi pentru bucuria poemului. L-am ochit de multă vreme, dar abia acum l-am înfășat în metapoem… după propria simțire.
    Asociam între timp în minte și piese de ici, de colo, when we were young, hey soul sister, smell the color 9, speeding cars și multe altele.

    La Mulți Ani și ție, și vouă, și un an cu carte nouă!:P

  2. rubenbucoiu zice:

    A republicat asta pe călătorru' și a comentat:
    🙂 Multumiri bucuroase, A.Damei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.