ca și cum atunci când arde palatul în care-ți adunai cândva prețioasele notițe din cărți rare, pe care nu le puteai lua acasă, se-aprind văpăi de amintiri și strângeri de inimă de nerostit.
ca și cum printr-o stranie coincidență asculți a doua zi orbii cântând despre maci, și cerbi, și păsări în zbor, și cum ne farmecă ușor cele ce pier, și toate rezonează, dramatic și inevitabil, și de nerostit:
când macii prind în cupa lor
văpăi de cer aprins
și dacă lucruri care pier
ne farmecă nespus
ca și cum până și coincidențele au devenit de-acum cu-totul-altceva… de nerostit.
lumea adam(a)ică 