Oare de ce cred unii oameni – mai ales dacă sunt într-o poziție de autoritate, în fruntea unei… entități, oricare ar fi ea – că scaunul pe care s-au așezat s-a prins de ei cu scotch sau clei atât de bine, încât nu se mai pot ridica de pe el? Umblă și dorm ridicol cu scaunul sub fund. Dacă nu-i la cap…
Nu-i așa că scaunul pregătit dincolo n-are scotch sau clei să ne prindă când ne-așezăm pe el? Nu-i așa că e unul pentru toți? Că toți ‘s ca unul…
lumea adam(a)ică 
Sunt multi de astia? Pe unde ma invart eu sunt oameni destul de normali. Sunt un fericit.
–––
Câteodată ni se pare că suntem fericiți… că alegem să nu(-i) vedem.
Asa e, A.Dama. Toti ‘s ca unul, în ochii Lui Dumnezeu. Cei ce traiesc cu scaunele lipite de fund sunt firesti,caldicei, nemetamorfozati, netrecuti prin cuptorul si focul ungerii Spiritului Sfânt . -Apocalipsa 3: 14-22-
Binecuvântari sfinte !
–––-
Oare de ce se lipesc și de scaunele dintâi din biserici?
Pentru ca sunt inconstienti, pamântesti, firesti, nedezbracati de omul cel vechi, neînnoiti neunsi de Duhul si nu stiu cu cine si-au facut de lucru !
„Tata, iarta-i, caci nu stiu ce fac !”
„Eu sunt Domnul, acesta este Numele Meu, si slava Mea n-o voi da altuia, nici cinstea Mea, idolilor.” -Isaia 42: 8 –
–––
Da, poate trebuie să începem și să sfârșim cu „Tată, iartă-i, că nu știu ce fac!”
Și ne iartă nouă, precum iertăm…