Autostrada tatălui


Încă puțin, și inima va fi iar la locul ei… îmi repet aproape mecanic, ca și cum dacă s-ar atinge acel punct de echilibru, el ar dura pentru totdeauna.

Și totuși, ziua care convertește fragilitatea în neclintire, haosul în ordine și dezinvoltura copilărească în chibzuință e-atât de aproape! Ziua în care tatăl se naște, și odată cu el promisiunea copiilor, și a copiilor copiilor lui, până la al treilea și al miilea neam.

Ca și cum te-ai apuca să-ți faci singur drum, defrișând spini și mărăcini, așezând cu ambiție de Sisif piatră lângă piatră. Până când te-ai opri brusc, repetându-ți că n-are rost, că oricum nu vei ajunge niciodată la capăt…

Ca și cum în clipa când ai renunța definitiv, tatăl te-ar bate pe umăr și ți-ar spune:
„E frumos, negreșit! Dar uită-te puțin aici! Pentru tine am pregătit autostrada. Nu trebuie decât să urci pe ea!”

*

Încă puțin, și inima este iarăși la locul ei… chiar acolo, la capătul fiecărei taine, chiar acolo, de fiecare dată când află urcarea pe autostradă.

La Mulți Ani, dragă Tati! Mulțumesc pentru drumul bun!

*

foto

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în (D)evenimenţial, De cină (şi) de taină, De viaţă și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Autostrada tatălui

  1. Iosif zice:

    Doar Lumina revelatoare „ungerea” divina personala, Duhul Adevarului Mângâietorul, ne poate scoate din labirintul stradutelor laterale, în care lumea religioasa iudeo-crestina orbecaieste de doua milenii, înselata de imitatia siretului,(dumnezeul acestui veac „Mamona”) înselatorului „sarpe” edenic care a crescut, consumând sufletele oamenilor, devenind un balaur cu sapte capete ce racneste ca un leu înfometat cautând sa înghita cât mai multe suflete, daca ar putea chiar si ale celor alesi
    Cei alesi de Tatal, au iesit din „Babilonul” Legilor vechi, ELIBERATI prin credinta în Hristos UNIC ADEVAR revelat prin Duhul Sfânt tuturor celor ce l-au primit în „odaita” de sus, sunt pe „autostrada Tatalui” accelerând spre marele eveniment al sarbatorii reîntâlnirii cu Cel Ce Este, Tatal Iubitor Absolut, care-Si asteapta ultimii fii ratacitori pentru care va taia „vitelul cel gras”.
    Fiti binecuvântati.

  2. 71ganduri zice:

    Tu, Adama, esti un om al sarbatorii. Nu tin minte sa fi contrafacut tu vreodata ceva. De aceea nici nu imi place ca „Imitatio Cristi” se traduce cu „Imitatie” (prefer „Urmarea” ca si cum episodul cu moartea si invierea lui Hristos s-a terminat cu „va urma”). Uneori impac greu Scripturile intre ele: dragostea sa va fie fara prefacatorie si sa va prefaceti si voi prin innoirea mintii… Tu nu te-ai nascut intr-o zi, ci in toate zilele tale de nastere. Si ale celorlalti. Eu asa vad lucrurile.
    –––
    Uneori (mă prefac că) uit că fiece zi e o sărbătoare. Fiind a șaptea din familie și ajungând tatăl meu la vârsta numărului din fotografie, acum mi s-a înșeptit sărbătoarea. Și totuși, poate-a fost numit fericit cel care în ziua nașterii mele i-a dat tatălui vestea: „Ți s-a născut un copil de parte…” Zic și eu că adevărata sărbătoare începe tot după fiecare moarte. Când nu te mai poți preface că ai murit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s