(jum)adevăr


Adevărul spus fără dragoste e doar pe jumătate adevăr. Fiindcă nu (te) transformă.

Cine știe dacă nu-i chiar un blestem gener(n)ațional să mizăm indefinit pe nici prea-prea, nici foarte-foarte. Și pe jumi-juma. „Un ochi alb și unul roșu”…

Cine știe de ce nu reușim – mai niciodată – să asumăm Modelul așa-cum-e? Trebuie să fie de vină mai mult decât impotența hermeneutică.

De ce ne e insuportabilă măsura întreagă?

Și totuși, când vine vorba de (răs)plată, cine se mulțumește cu jumătate de cunună?

*

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De vină și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la (jum)adevăr

  1. Iosif zice:

    „Regii si lacheii sunt singurii chemati pe nume: numai asa se întâlnesc cele doua extreme ale segmentului social;” – Arthur Schopenhauer –
    „Mediocritatea se simte bine între extreme.” – Dorel Schor –

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s