(dez)limitare


Fiecare graniță e o strângere de inimă și o fluturare a bucuriei, un înțeles și un necunoscut, o descifrare și o așteptare, un început și un sfârșit, un capăt și o reluare, o moarte și o înviere, o limită și o dezlimitare. Și invers.

Oximoron și coincidentia oppositorum.

Fiindcă în orice graniță before and after, avant et après, înainte și după se suprapun indistinct.

Când treci granița de mână cu Dumnezeu, toate fricile-s înghițite de libertate.

Și cine mai dibuie-atunci limita dintre rugăciune și contemplare?

*

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în (De)gustare, De(s)tindere și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la (dez)limitare

  1. Iosif zice:

    Cei ce au trecut „granita” rugaciunii si contemplarii,la roadele Spiritului Sfânt; „…dragoste,bucurie,pace,îndelunga rabdare,bunatate,facerea de bine,credinciosia,blândetea,înfrânarea poftelor.” înaltând atemporal, laude si închinare Celui Ce Este,contopiti de flacara iubirii mistuitoare,în Împaratia Dragostei Lui,atemporale,tainice, „…ascunsa cu Hristos în Dumnezeu.”

  2. Adrian Toma zice:

    I….lumina(t/)re?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s