Fiecare graniță e o strângere de inimă și o fluturare a bucuriei, un înțeles și un necunoscut, o descifrare și o așteptare, un început și un sfârșit, un capăt și o reluare, o moarte și o înviere, o limită și o dezlimitare. Și invers.
Oximoron și coincidentia oppositorum.
Fiindcă în orice graniță before and after, avant et après, înainte și după se suprapun indistinct.
Când treci granița de mână cu Dumnezeu, toate fricile-s înghițite de libertate.
Și cine mai dibuie-atunci limita dintre rugăciune și contemplare?
*
lumea adam(a)ică 
Cei ce au trecut „granita” rugaciunii si contemplarii,la roadele Spiritului Sfânt; „…dragoste,bucurie,pace,îndelunga rabdare,bunatate,facerea de bine,credinciosia,blândetea,înfrânarea poftelor.” înaltând atemporal, laude si închinare Celui Ce Este,contopiti de flacara iubirii mistuitoare,în Împaratia Dragostei Lui,atemporale,tainice, „…ascunsa cu Hristos în Dumnezeu.”
I….lumina(t/)re?