Rumeguş (15) – (p)omul


Ca și cum simți că duci pe umeri tot globul pământesc,
scrâșnind amarnic la fiecare contractură musculară.
Și dacă într-o bună zi Dumnezeu ți-ar spune că asta
n-are nicio legătură cu Atlas ori Sisif,
că povara de pe umerii tăi nu e lumea întreagă –
doar pomul cu roade invidiate de oricine,
pe care-l vei planta în pământul potrivit(?)…

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De cină (şi) de taină, De răs-gândit și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Rumeguş (15) – (p)omul

  1. Iosif zice:

    Orice om care iubeste,chiar daca-i urât de lume,
    E un (p)om care rodeste,fructe gustoase si bune.
    De-i plantat în pamânt bun,udat,luminat de Soare
    Frunzele lui sunt balsam,ce dau lumii vindecare.
    O duminica rodnica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s