Rumeguş (15) – (p)omul

Publicat pe iulie 15, 2017 de

Ca și cum simți că duci pe umeri tot globul pământesc,
scrâșnind amarnic la fiecare contractură musculară.
Și dacă într-o bună zi Dumnezeu ți-ar spune că asta
n-are nicio legătură cu Atlas ori Sisif,
că povara de pe umerii tăi nu e lumea întreagă –
doar pomul cu roade invidiate de oricine,
pe care-l vei planta în pământul potrivit(?)…

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De cină (şi) de taină, De răs-gândit și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Rumeguş (15) – (p)omul

  1. Iosif zice:
    iulie 16, 2017 la 11:25 am

    Orice om care iubeste,chiar daca-i urât de lume,
    E un (p)om care rodeste,fructe gustoase si bune.
    De-i plantat în pamânt bun,udat,luminat de Soare
    Frunzele lui sunt balsam,ce dau lumii vindecare.
    O duminica rodnica.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Gravatar
Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.