poate…


end_less_lyPoate azi e ziua ta. Mi-amintesc când m-ai condus în acea seară acasă. Era între două anotimpuri. Între persecuție și libertate. Între copilărie și maturitate.

Mi-e greu să te conving acum că Dumnezeu te iubește când n-apuci să-ți bocești mama, că trebuie să-ți îngropi și soția… Cancerul (te) ia fără să țină cont de geografie, de luna plină, de Carul Mare și fără să numere anii până la vârsta „rezonabilă”.

Poate azi e ziua ta. Mi-amintesc că-mi spuneai că Dragostea e întreagă. Nu se-mparte în eros, philio și agape… Astea-s invenții omenești. Omul fragmentează, fiindcă nu e capabil să cuprindă Întregul.

Mi-e greu să te conving acum că Dumnezeu te iubește, când vezi o floare de departe și frumusețea ei nu te lasă indiferent. Te-apropii instinctiv s-o miroși, dar parfumul e otravă nimicitoare. Cât de nedreaptă să fie frumusețea în care-ți găsești sfârșitul?

Poate azi e ziua ta. Mi-amintesc îmbrățișarea și sărutul neterminat. Și totuși, Dragostea nu ține de convingere. Ori o crezi, ori o crezi.

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De probă și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s