Eului meu liric


O variantă de intertext deopotrivă relaxantă și sâcâitoare. Aș fi scris „ațâțătoare”, dar se pierde interesul până se termină de citit cuvântul.
Cum altfel să ajungi la o cuprindere semantică fără a relua Oda (în metru antic) a lui Eminescu?
„Ca să pot muri liniștit, pe mine
Mie redă-mă.”

dyo

– cu dedicație –

Mă văd oglindit în toate câte respiră sub linia orizontului, atât în vremuri, cât și în zenituri ale firii și ale atâtor pretenții de plăsmuire; nu vă impacientați, căci e mai mult decât atât: încep să respir inerția faptelor lipsite de premeditare (știți voi, ca acelea bifate în agenda altui manager de vise, deși v-au fost puse vouă în cârcă de la bun în ceput), iar pulsul îmi este acordat freamătului potecii care duce acolo unde cineva a hotărât mai dinainte că toate sunt de la bun început scrise, nu rostite – din acest motiv am ajuns astăzi să citim în șoaptă și să tastăm cu furie, parcă pentru a produce cât mai mult zgomot în cât mai puține majuscule – așa că nimeni nu se poate dezvinovăți pentru moartea pe care o cuibărește în măruntaie, cu multă grijă uneori, sau, în alte cazuri, pur și…

Vezi articol original 41 de cuvinte mai mult

About A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De (la) prieteni. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s