O poveste (pre)destinată, transparentă, ca lumina verde. O poveste sfidând chingile prea strâmte ale rațiunii, așa cum sculpturile din nisip se preschimbă-n stânci. În ritm de (lavă de) vals.
Atârna soarele la butonieră când te-ai apucat să sculptezi în nisip
Mai întâi, cum se cuvine, ai început de la inimă,
Ajustând fiecare colţ tăios până la rotunjire.
Valuri de spumă sărată veneau să-i dea
Extemporal răbdării, iar tu re-făceai totul de neclintit.
Rând pe rând, au răsărit lângă inimă maci, carul mare, la valse d’Amélie şi
Treptele rămase întregi de când am urcat împreună la ultima cină de taină.
Evident, la sfârşit au mutat plaja. Sculpturile tale s-au făcut stânci.
La tine pe blog, intotdeauna un loc de racorit sufletul si de indulcit cu parfum de maci 🙂
______
Cu parfum de maci zici, Romulus? Kenzo adică?
Ei bine, aș adăuga pe lângă parfum ritmurile de vals. Unele prietenii se pliază pe acest ritm. Altele au nevoie de heavy metal. 😀
Interesante amicitii care se pliaza pe „metal greu” si „metal mort” (dead metal). 😀
_____
Dacă ar fi numai „roboțeii”, Romulus!… Adică metalicii.
Dar prieteniile pe ritm de manele? Brrrr! Încearcă Vali Vijelie – „Nu suntem la fel”. Și apoi uită că am scris eu sugestia. Mă voi autocenzura, promit. 😀
Ma stii ce pasionat sunt de Florin Salam – eu savurez albumul „Stau cu ochii pe pereti” 😀
_________
Dragă Romi,
Apropo de manele, mereu m-am gândit că e foarte ușor de fabricat versurile. Dacă ar ieși bani serioși, de ce nu?… Sau mai bine Doamne, feri, ieri azi și mereu!
Să vedem, poate că cele mai multe prietenii se pliază pe ritmuri pop. Hm?!
Da, ai nimerit data 🙂 O am atarnata la un fel de butoniera, e prinsa intr-o pioneza in birou. Azi am regasit-o si aici 🙂 Iti multumesc, cu decalaj cu tot 🙂
O primavara cu maci si greieri multi!
_________
Ma Valse Verte,
Ți-aș răspunde cu emoticoane în franceză. Dar emoticoanele sunt un fel de limbă universală. De-aș avea unul (bo)botezat… în alte limbi!
O primăvară cu sculpturi trainice și melodii de taină, asupra cărora să nu se repede valurile!