leb(lanc)


Un poem cu destinatar. În stihuri scurte, întreg traseul de la moarte la nemurire. Unul, două sau trei cuvinte, exact cât e nevoie de la sine la treime, făcând acrobații pe muchia dintre adam și Adam. O cale cu popasuri pe la pomul vieții, pe la muntele unde se rostește august vindecarea de poveste și se schimbă fețe-fețe. Cu încălzire la așchii din care de foc, cu traversarea oglinzii, cu popasul definitiv acolo unde nowhere, nelocul, e mântuit de inversul său, erehwon. Adică Locul. Adică Po(e)mul. Adică albul – leb(lanc)

lemn blestem
isteric tandem
grațiată cale
izbândă agale
așchie de care

etală bonom
muchie de om
altoiri de Pom
nowhere clipește
uimire pe creste
erehwon dospește
leac care rostește
august o poveste

beat de renumire
epigon de fire
leagănă-n privire
transcopil edenic
euharistie
cuibăre-n oglind
har de prearostire
imortalfiind

About A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De îngânat și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s