Într-un muzeu oare care (?)… Un portret oricare. Desenat de un oarecare.
Omul e real(itatea)… Tabloul, pretenția de realitate. Desenul, pretenția pretenției de realitate.
Oare care se bălăcește în pretenția de realitate pe care o socotește adevăr ultim?
Ori care…
Exceptând articolele care au precizată o altă sursă, conţinutul articolelor de pe acest blog nu poate fi reprodus fără acordul meu. Vezi pagina De contactat!
 | Alex pe de zice, de zece… |
| Alex pe dublu infinit |
| Din istoria blogosfe… pe Blogul, ca arteziana | |
 | GhitaB pe de zice, de zece… |
| Din istoria blogosfe… pe If only one thing had happened… |
Vizitați: Typing Test și încercați!
Dar fotografia de mai sus? Fotografia trebuie să fie – nu se poate altfel – iluzia desăvârșită a realității … 😉
_____________
Dyo, fotografia e… de-a dreptul reală. Că am făcut-o eu. 😀
În fine, fotografia intră în dansul celor mulți. Ca să demonteze pretenția de apropiere de esența ultimă. Ramă în ramă, în ramă, în ramă etc. Cine știe (se) pricepe. 😉