(po)stare oare care


Într-un muzeu oare care (?)… Un portret oricare. Desenat de un oarecare.

Omul e real(itatea)… Tabloul, pretenția de realitate. Desenul, pretenția pretenției de realitate.

Oare care se bălăcește în pretenția de realitate pe care o socotește adevăr ultim?

Ori care…

muse_um87

About A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în (De)gustare, De ochi(t) și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la (po)stare oare care

  1. Dyo spune:

    Dar fotografia de mai sus? Fotografia trebuie să fie – nu se poate altfel – iluzia desăvârșită a realității …😉
    _____________
    Dyo, fotografia e… de-a dreptul reală. Că am făcut-o eu.😀
    În fine, fotografia intră în dansul celor mulți. Ca să demonteze pretenția de apropiere de esența ultimă. Ramă în ramă, în ramă, în ramă etc. Cine știe (se) pricepe.😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s