(in)fidelitate


Atunci când ai așteptări de la oameni, Îi ești infidel lui Dumnezeu.
Dacă te socotești copilul Lui și nu-L poți întreba (în mod) direct ce are de zis despre vecinătățile / ocurențele Dumnezeu – Allah, Dumnezeul iudaismului – Dumnezeul creștinismului, trăiești într-o schizofrenie cumplită, secătuitoare.
Atunci când îi întrebi pe oameni și ai așteptări de la ei, Îl înșeli pe El.
Dacă aș formula o opinie vizavi de aceste ocurențe, poate m-aș alege cu niște fani, niscaiva adepți, câțiva critici, iar cei mai mulți ar rămâne indiferenți.
Opinia mea nu va schimba mântuitor nicio inimă. Niciodată.
„Cunosc acum că eşti un om al lui Dumnezeu, şi cuvântul Domnului în gura ta este adevăr!” – iată singura rețetă a schimbării mântuitoare: să treacă prin gura ta, prin rostirea ta, prin cuvintele tale Cuvântul și să se înTRUPeze Adevăr.
Atunci când ai așteptări de la oameni, Îi ești necredincios Adevărului.

About A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De cină (şi) de taină, De răs-gândit și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la (in)fidelitate

  1. mihaela spune:

    atunci cand avem asteptari de la oameni (sa spuna adevarul) inseamna ca ii suntem infideli lui Dumnezeu?
    atunci cand oamenii tac chiar daca cunosc adevarul (adica ascund adevarul) inseamna ca i-ar fi fideli lui Dumnezeu?

    daca opinia noastra nu va schimba mantuitor nicio inima inseamna ca n-ar trebui sa avem nicio opinie? si daca o avem ar trebui s-o camuflam cu multa grija astfel incat sa fim siguri ca nu vom deranja pe nimeni? sa fie mai important sa nu deranjam oamenii decat sa-i fim fideli Adevarului?

    • A.Dama spune:

      Mihaela,

      Când ești copilul Lui și te aștepți ca un om să-ți spună dacă Dumnezeu și Allah sunt unul și același, Îl înșeli pe Dumnezeu. El e dispus să vorbească direct cu tine. Toate articolele și comentariile apărute prin blogosfera evanghelică în ultima vreme arată o stare cumplită – de schizofrenie – a celor ce cred și pretind că sunt pe traiectoria bună, că sunt copiii Singurului Dumnezeu Viu și Adevărat. E ca și cum ar spune: „Eu am un Tată, dar nu pot merge la El să-L întreb și să-mi răspundă când am nevoie de un răspuns în adevăr. Eu am un Dumnezeu și vorbesc cu El, dar El nu vorbește cu mine. Perpetuez monologul la nesfârșit.”

      Această infidelitate față de Dumnezeu, am legat-o de rostirea adevărului mântuitor, nu a altor adevăruri. Dumnezeu are singurul răspuns valabil referitor la mântuirea omului. Degeaba avem propriile noastre idei despre locul unde-și vor petrece ceilalți eternitatea.

      Dacă oamenii tac când cunosc adevărul mântuitor, dacă nu-l rostesc, vor da socoteală în fața Lui. (Nu fac referire la rostirea altor adevăruri.)

      Opiniile pot fi asumate, rostite, puse în circulație. Îi suntem infideli lui Dumnezeu când pretindem că opinia noastră e singura adevărată și singura cale prin care cineva poate ajunge la mântuire. Opinie înseamnă inclusiv rostirea Cuvântului împreună cu propria interpretare – (socotită) infailibilă și incontestabilă.

  2. A.Dama, cînd citesc cărţile Bibliei, de la prima pînă la ultima, eu ştiu Cine este Dumnezeu. Ştiu Cine este mîntuitorul meu şi Cine mă aşteaptă să mă treacă pragul spre dincolo. Ştiu şi ce este dincolo, din ceea ce a considerat El că trebuie să cunosc.
    Da, sunt de acord cu tine: e mult prea multă zarvă în creştinătate. Este un mare păcat să devii fanul cuiva, indiferent care ar fi acela.
    Eu înţeleg ce spui tu şi liniştea din sufletul tău o intuiesc, care nu e giulgiu, ci voalul de mireasă al celor ce-L iubesc pe El.
    Dacă n-ar fi blogul tău o oază în deşert, probabil că niciun cruciat ca mine n-ar mai avea de unde să bea un pahar de cuvînt rece şi înviorător.

    • A.Dama spune:

      Răsvan,
      (Oare cum să fim fanii cuiva fără a fi moco-fani?:d)

      Și eu știu Cine este Dumnezeu. Pentru mine. Atât cât mi S-a arătat… când m-a întrebat dacă vreau să mor sau să mai trăiesc în acest trup. Atunci am vrut să trăiesc, ca să le spun și altora despre Dumnezeul meu. Nu despre Allah, nu despre Ființa Supremă, nici măcar despre Sacru în esența sa ultimă (i-re-cognoscibilă). Doar despre Dumnezeul meu.
      Poate nu știu să-L dau altora.
      Cred că cei care ajung să Îl vadă nu vor mai puțin decât a-I fi Mireasă.
      Când citesc pe unele bloguri creștine, mă întreb: L-au văzut? Nu mai poți fi steril (uscat, sec) dacă ți S-a arătat Dumnezeu. Și, Doamne, multă sterilitate se zgâiește la privitor din locuri ce-ar trebui să fie sfin(ți)te!

  3. Reblogged this on Vindecătoru and commented:
    Un text la care alerg, cînd nu mai pot să merg…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s