1 auzită…


… prin biserici

„Trebuie să le dai oamenilor ceea ce vor dacă vrei să te voteze la alegeri!”

(Chiar așa: casa Mea se va chema o casă de rugăciune, dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari…)

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De vină și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

28 de răspunsuri la 1 auzită…

  1. Oana zice:

    Aşa e, A. Dama! E ca în faimoasa replică: dă-le oamenilor ceea ce vor să audă… Trist.
    Altfel, te îmbrăţişez cu toată dragostea!

    • A.Dama zice:

      Oana dragă,
      În politică, ni s-a acrit de replicile astea faimoase. Aici e vorba de o biserică – cel puțin așa scrie pe frontispiciul ei. E locul în care liderii religioși ar trebui să facă ce le-a spus Cristos: cel care vrea să fie mai mare între voi să fie robul tuturor.
      Departe…
      Să te țină Tata pe cele mai bune Mâini!

  2. szromulus zice:

    „Să nu căutaţi la faţa oamenilor în judecăţile voastre; să ascultaţi pe cel mic ca şi pe cel mare;” (Deuteronom 1:17). E un principiu greu de respectat. In ziua de azi cartea de vizita, spotul publicitar, web-site-ul, curriculum vitae sunt esentiale. Desigur, cu conditia sa depui CV-ul inainte de a incepe procedura de evaluare, altfel … nu ii poti convinge ca esti candidatul potrivit 😀 🙂

    • A.Dama zice:

      Romi,
      E o experiență recentă, poate de aceea reacția mea spontană e atât de tranșantă. Peste câteva luni, aș scrie pe un „ton” diferit. 🙂
      Totuși, faptul că și în biserică liderii își pun problema care va ieși „ăl mai mare” la următoarele alegeri arată o degradare atât de mare a ceea ce-ar trebui să reprezinte de fapt biserica în lume, între oameni și pentru oameni, încât „mă doare inima” – ca să folosesc o expresie pe care oricine o înțelege, și ăl de la amvon, și ăl de pe bancă. Prin astfel de sentințe, liderii își înjosesc atât de mult turma pe care o păstoresc, încât… sunt mai mult decât de râs. Sunt de plâns. Nici nu realizează că astfel de etichete se întorc împotriva lor. Adică ei conduc o mulțime formată dintr-un „număr de entități”, nu din oameni cu conștiință, ca să nu pomenesc de credincioși născuți din nou, care au un duh călăuzitor.

      • szromulus zice:

        Un anumit segment al bisericii este reprezentat de politica, bani si putere de control. Actiunile acestora reflecta atitudinea si interesele lor.

        • A.Dama zice:

          Romi,
          Din păcate, așa e. „Păcate” în sens propriu, nu figurat. M-aș preface copil, ca să nu mi se reproșeze că ignor voluntar chestiunea. Copiilor le ierți mai multe. 🙂
          Însă această realitate eclesială te obligă să trăiești într-o duplicitate, într-o „schizofrenie” absolut necesară, salvatoare. Merg la program, sunt membru într-o instituție, dar îmi rezerv dreptul de a crede după cum socotesc eu potrivit să cred. Dau socoteală Unuia mai Mare…

  3. Dan zice:

    Suficient de ignorant autorul acelei ziceri. Eu merg mai degrabă pe mâna lui Mark Twain : „Dacă prin vot am putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm.”

  4. liviuspuraci zice:

    Exista doua extreme la fel de paguboase pentru viața si viitorul unei comunități. Una este acea “fixare” a unui credincios in autoritatea unui pastor, fără a-si înțelege scopul, lucrarea si timpul lucrării, identificandu-se cu persoana providentiala, si de fapt singura de a face lucrarea de pastoratie din acea comunitate. Cealaltă varianta, cu efecte mai nocive decât prima, este “alegerea” pe care Domnul o face prin votul democratic al comunității. De fapt nu avem nimic cu Domnul, sforile fiind trase de indivizi care nu au nimic cu sfintenia si, in definitiv, cu lucrarea de slujire. Trist, dar e ceea ce reflecta expresia acelui “frate”. Comunitatea care își pune pastorul prin vot democratic, de fapt L-a eliminat pe Domnul din locul respectiv, comunitatea suportand efectul intereselor meschine si murdare, influente luciferice, absalomice, la un moment dat, alegand si implinind vointa unor oameni fără chemare si fără alegere.
    Mi-a rămas in minte expresia unui pastor referitor la alegerile de pastori, acesta spunând: “când Domnul nu mai are nimic cu o comunitate, ii lasa pe oameni sa faca alegeri.”
    Domnul este Cel ce alege si sprijineste un pastor, si tot ce nu e după Scriptura are efectul de a distruge sufletele oamenilor pentru care a murit Domnul Cristos, dar cu care acești indivizi fac comerț.

    • A.Dama zice:

      Liviu,
      Prima dintre extreme seamănă destul de bine cu ce se întâmplă în bisericile tradiționale. Se poate să se fi împrumutat modelul, din loc în loc, și în alte biserici (nu atât de tradiționale).
      Cât despre cea de-a doua extremă, o descrii în termeni duri, chiar dacă e o variantă des întâlnită. Aș completa în fruntea simptomelor enumerate de tine lipsa dragostei pe care ne-o cere Cristos, și din care decurg, de fapt, toate celelalte. În aceste condiții, nu mai găsești nici dragoste de El, nici dragoste de frați. E rețeta perfectă pentru promovarea egocentrismului.
      Totuși, e dureros să îți însușești „rodul muncii sufletului Lui.” (Is. 53, 11) Adică pe mine mă doare de ce se întâmplă…

  5. Camix zice:

    Aoleo, periculos. 🙂 Respectivul de la amvon vorbea despre votanții enoriași atunci când îi aleg pe ei, cei de la amvon? Adică un fel de sucire a mâinii? Mai bine zicea că trebuie să le dea oamenilor ceea ce au nevoie, dar măcar așa s-a dat de gol singur, nu mai trebuie să să-și facă lumea iluzii în privința obiectivelor lui… Trist.

    • A.Dama zice:

      Dragă Camix,
      A fost un context… Era înainte să înceapă programul de dimineață. Respectivul le vorbea celorlalți lideri din biserică, aflați pe primul rând. Câtă sinceritate! Însă cei din „turmă”, din al doilea rând, au auzit discuția. Cu atât mai teribil! Fiindcă au putut înțelege că nu sunt decât un „număr” necesar pentru actul electoral eclesial. „Fă pe gustul mulțimii, și îți asiguri tronul.” Sucire a minții(?), inimii (?) nu doar a mâinii…

  6. marinelblaj zice:

    Aş scrie un „he, he” dacă n-ar fi trist! Dar, l-aş scrie pentru că la noi s-a întâmplat o „chestie”… totală! Dintr-o eroare, s-a crezut că în anul acesta vor fi alegeri de comitet. Evident, au urmat tot felul de „activităţi” în care unii au devenit brusc… mai activi decât au fost în anii precedenţi. Apoi au început manevre subterane, discuţii „colţuroase” (adică pe la colţuri) etc. Până azi, când cineva şi-a dat seama de greşeală şi că alegerile vor fi abia la anul… Să nu zici „he,he”? Sau… ha, ha…

  7. szromulus zice:

    Ma gandeam la cele doua planuri, cariera in teologie si cariera in alte domenii, non teologice. Visul oricaruia care urmeaza o cariera non-clerica este de a evolua pe plan financiar si ierarhic, acumuland experienta, dezvoltandu-si diverse skiluri. Acestea sunt, practic, doua elemente fundamentale intalnite la orice angajat. Cariera clerica, pe de alta parte, are un strat mult mai sensibil, pentru ca nu poate fi privita intocmai ca pe o cariera pur si simplu, ci are niste valente sensibile in raport cu Dumnezeu.

    Un proaspat absolvent de institut teologic este luat de pe bancile facultatii si pus intr-o functie de pastor (in multe cazuri). Se trezeste cu o familie, cu nevoi financiare mari, cu nevoia de imagine in societate si cu toate celelalte elemente ale piramidei lui Maslow. Maslow afirma ca nevoile definite de el sunt nevoi deja existente in fiecare din noi, el practic a extras si sintetizat elemente deja existente. In cariera clerica (numita impropriu „cariera”), nevoile piramidei lui Maslow (nevoi fiziologice, nevoia de siguranta, nevoia de dragoste si apartenenta, nevoia de autorespect, autorealizarea) exista adanc inradacinate in subconstientul viitorului membru al staff-ului bisericii. Este extrem de usor pentru o persoana aflata intr-o astfel de situatie sa „comute” si sa proiecteze viitorul carierei imaginandu-si o evolutie maslowniana. Rezultatul este ca percepe, in subconstientul sau, biserica, drept un fel de institutie al carei manager (owner, president) devine.

    Fara exagerare, am vazut cazuri in care anumiti membrii ai staff-ului bisericii isi auto-percepeau pozitia ca ex ownerii de la Apple, Microsoft – Steve Jobs, Bill Gates. Or, atunci cand esti un Steve Jobs, cum sa te porti altfel? 🙂 .

    Nu acuz nici intr-un fel persoane aflate in astfel de situatii pentru ca nu au luat decizii constiente, ci au actionat in virtutea valului stereotipic al societatii.

    • A.Dama zice:

      Înțeleg, Romi, că propui să ajungem la un echilibru în cântărirea celor ce se exprimă cum s-a exprimat liderul pomenit de mine în postare. Între a lua atitudine și a pretinde că n-am văzut, n-am auzit, am ales varianta cu luarea atitudinii, chiar dacă nu am dat detalii concrete despre locul și persoanele implicate.
      Mă gândesc puțin acum la meșteșugul de a-i învăța pe alții de la catedră, nu de la amvon. Și meseria asta are niște valențe sensibile… Cel mai sigur e că un profesor debutant nu se comportă ca și cum ar fi academician. Și nu-și „însușește” (nici în perspectivă) clasa la care ajunge diriginte sau îndrumător ca și cum i-ar fi proprietar. Măcar pentru că elevii sunt într-o permanentă perindare prin „peisaj”… (Între timp, nevoile din modelul lui Maslow sunt aceleași și pentru profesor, și pentru cleric.)
      Totuși, rețin că e bine să ai o carte de vizită cât mai „bătătoare la ochi” când inițiezi un dialog cu cei ce se ocupă de sufletele oamenilor. Poate așa ar fi o mică-mică șansă să se vadă „normali”, „în rând cu ceilalți”. Până la a-i vedea spălând picioarele celor din biserică trebuie să mai așteptăm.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s