Iată toate mărgăritarele pe care mi le-ai dat!
Nu le-am îngropat.
Nu le-am pus în negoț.
Și, mai ales, nu le-am aruncat înaintea porcilor. Le-am (ținut) strâns în mână… până mi s-a făcut rană.
Bilanțul meu iese mereu cu minus dacă nu mă înfășori cu iertare. Mă ierți?
.
Pingback: de zice, de zece… | lumea adam(a)ică