de-ale Adămioarei… un „țipăt” către generația facebook! o pagină de rugăjurnal!
„Astăzi a fost o zi așa frumoasă, așa deosebită! Am învățat atâtea într-un timp atât de scurt! Am înțeles că nu trebuie să ai neapărat un motiv firesc pentru a sărbători, ci dimpotrivă, faptul că Sacrul ni s-a revelat ar trebui să fie motivul pentru care inima noastră să fie întotdeauna în sărbătoare.
Și totuși, în loc să sărbătorim, noi lăsăm fiecare zi să treacă în ritmicitatea unei rutine cu care ne-am obișnuit într-o asemenea măsură, încât, dacă am pierde-o, mi-e teamă că ne-am pierde chiar identitatea.
E atât de trist! Dumnezeu ne-a chemat să ne trăim viața la un nivel atât de înalt, ne-a chemat să înțelegem esența vieții și s-o sărbătorim în fiecare moment, iar noi am ales în schimb să facem lucrurile așa cum știm noi, să ne bucurăm de viață și de momentele ei cât mai repede, fără a-i mai înțelege sensul.
La sfârșitul acestei zile sunt 100% bucuroasă pentru mami, și 100% tristă pentru generația mea. Comparativ cu cei dinaintea noastră, suntem atât de săraci! Ca să putem pricepe complexitatea lui Dumnezeu, trebuie neapărat să ne întoarcem la cultură! E timpul să încetăm să ne mai mulțumim cu lectura status-urilor de pe facebook și să luăm în mână câte o carte de Steinhardt sau C.S. Lewis, pentru că altfel vom ajunge să avem de toate: telefoane, aparate, laptopuri, tablete etc., și în cap nu vom mai avea nimic. E timpul să nu mai servim tot ce ne pune pe tavă media și să ne pregătim și singuri mâncarea, că, slavă Domnului, informație este destulă!
Să fii lăudat, Doamne, pentru astăzi! Cu mult drag, Adămioara.”
lumea adam(a)ică 
Spune bine Adămioara…
De câteva zile, reintru pe pagina lui Ionatan, a Jurnalului Iubirii si nu mă mai satur să citesc. Redescopăr nu doar poezia, ci şi prin proza lui, din 2007-2008. Apoi iau şi răsfoiesc cărţile scrise de el şi îmi dau seama că, în preajma Crăciunului, toate ale lui sună mai aparte…
Aşa încât, da, o susţin pe Adămioara în totalitate!
Îmbrăţişări vouă!
Repede ai început tu sărbătorirea, Oana! 🙂 Să-l citești pe Ionatan e sărbătoare oricând. Dacă ar mai fi printre noi, l-aș mai pofti la o mămăligă, că tot a pomenit-o multă vreme după… Când îl citesc pe Ionatan, mă fac mică-mică. Încă mă minunez de verbul lui metaforă continuă și-mi pare foarte de actualitate.
Mulțumim de susținere. Gânduri bune și line de la noi, amândouă!
Mulțumim, Doamne, pentru minunea vieții și Vieții!
Așa să fie, dragă Camix!
Tu vorbești ca și cum ai ști multe! 🙂
Nici nu ştii câtă dreptate ai…
Dane, am să-i transmit Adămioarei! Aici a avut ea microfonul.
Dar m-a surprins că un adolescent poate gândi (și) așa! 🙂
Sunt eu mai prospătură prin curtea ta dar sesizasem că e schimbată „semnătura”. Or fi destui care dau „like”-uri fără să citească, nu zic nu. Dar nu sunt unul dintre ei.
Dane, nici măcar o secundă nu m-am gândit la asta! Mi-ai scris „ai dreptate”, iar eu voiam ca dreptatea să fie a ei. E ok, a primit (zâmbind) mesajul tău. „Rămâne cum am stabilit.” 🙂
Nu am mai scris de ceva vreme.
iti propun sa citesti cateva rezolutii de acest Craciun.
http://nazireat4him.blogspot.ro/2013/12/rezolutii-de-craciun_19.html
Mulțumesc Ioan Alexandru G! E un manual „de speriat”. 🙂 Adică ia timp…
Scris hăruit în continuare!
Ce ganduri frumoase si atat de profunde! Cata vreme mai sunt tineri care gandesc atat de bine si au sufletul frumos, tot mai e o speranta. O felicit sincer pe Adamioara pentru gandurile ei ce reflecta atata maturitate si intelepciune. Da, intoarcerea la cultura, la valorile perene si adevarate, la tot ceea ce ne imbogateste sufletul si ne indruma spre bine, spre frumos, spre dreptate si credinta, este singura varianta pe care trebuie sa o alegem cu toti. Nu doar mintea, cat mai ales sufletul, trebuie sa fie infrumusetate si „mobilate” cu comorile pe care omenirea le-a strans in mii de ani. Fiecare generatie este chemata sa le redescopere si sa le valorifice in viata de zi cu zi.
„Comorile” multimedia din vremurile actuale sunt doar surogate cu „aroma” de cultura. Trebuie restabilit echilibrul si regasite lucrurile cu adevarat esentiale.
Foarte frumos gandul Adamioarei pentru mama sa.
Sa va fie numai bine si sa va bucurati din plin de lumina acestor zile sfinte spre care ne indreptam.
Dragă Alex,
Îți mulțumesc și eu pentru cuvintele frumoase și calde! Îți spun sincer că m-am surprins faptul că Adămioara a înțeles că supunerea la o rutină zilnică, în care sensul e banal(izat) ar duce chiar la pierderea identității. Și apoi faptul că le spune celor de vârsta ei să își prepare și singuri „mâncarea”, să-și aleagă lecturile, combinația de informații, nu să ia ce li se pune pe tavă. M-am bucurat când mi-a citit pagina asta de jurnal și i-am cerut voie să o pun pe blog. 🙂
Să aveți și voi răsfăț de lumină cu ocazia sărbătorilor de sfârșit de an!
De ce spui ca e de speriat?
Am pus ghilimele, un zâmbet și am dat o explicație: e ceva ce ia timp. Adică nu e de apucat.