De mijloc(ire) 1


cetate3Am creat o nouă pagină pentru cei care vor să se-nvoiască pe pământ să ceară un lucru oarecare împerună cu mine și alții.

Este pagina de mijloc(ire).

Am explicat în puține cuvinte „geneza” ei și ce-nseamnă a sta în mijloc, în spărtură… Motivele de mijloc(ire) vor fi actualizate săptămânal. Nu trebuie decât să urmăriți pagina fiecărei luni!

Vă mai spun iarăşi că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri. (Mat 18, 19)

*

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De mijloc(ire) și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la De mijloc(ire) 1

  1. livius zice:

    Initiativa buna ! Cred ca a luat fiinta din analiza indelungata a unor situatii de criza intalnite si traite. Oare cine nu trece pe acolo?
    Considera-ma unul din grupul de mijlocire.

    Eu as mai sugera inca un pasaj din Scriptura, si anume: „…rugati-va unii pentru altii, ca sa fiti vindecati. Mare putere are rugaciunea fierbinte a celui neprihanit.” Iacov 5:16

    • A.Dama zice:

      Livius, mai întâi, mă bucur să te știu de aceeași parte a genunchilor din mijloc (ire)!
      Mai apoi, e foarte potrivit versetul propus de tine!
      Cât despre „analiza îndelungată a unor situații de criză întâlnite și trăite”, ea are loc în permanență. Însă imboldul de a-i provoca pe alții la incomoda stare în spărtura zidului a fost spontan. Mi-a părut doar rău că nu i-am dat curs chiar atunci când s-a întâmplat. Acum îmi repar greșeala. 🙂

  2. DanutM zice:

    Reblogged this on Persona and commented:
    ADama ne invita la mijloc(ire). E loc pentru toti, in inima ei larga.

  3. 2c4me zice:

    Adam prin Adama
    Una in Christos
    Bine si-au dat seama
    Cu mare folos

    Ca prin rugaciune
    Daca ne unim
    Criza-i de minune
    Apele-s de Vin,

    Inchisoarea-i scoala,
    Adancul e-inalt…
    Vindecarea-n boala
    Noroiu-n asfalt

    Toate se transfera-n
    Alte dimensiuni,
    Altaru-n galera
    Biserica-i Luni…

    Identificate-n
    Inima si gand
    Reunites-s toate
    Ca-n Cer pe Pamant

    • A.Dama zice:

      2c4me, mulțumesc! 🙂

      Dacă și-alții-adună
      Doar câte un rug
      Lumina-i o strună
      Piere-orice amurg

      Cei mai mulți ferice
      Ar fi să-i slujim
      Și în loc de-alice
      Să dăm Pâine Vin

  4. mitica zice:

    A. Dama , invitatia este binevenita.

    Ma uit la poza si vreau doar sa spun ca ,,a sta in spartura” nu-i asa usor .
    E un ,,curent grozav ” !
    Trebuie sa stai bine cu urechile…cu capu in general .

    Aproape toti ne plangem ca suntem sensibili la un astfel de ,,curent”.

    • A.Dama zice:

      Mitică, zâmbesc! Pe când am făcut poza, nu eram operată pe creier. Iar acum, nu-mi rămâne decât să cred cu toată ființa că „stau bine cu urechile… cu capul în ceneral”.:)

      Dincolo de asta, ceea ce spui tu e o provocare pentru oricine preferă confortul. Aici nu-i loc de confort. Și când se face noapte și frig, atunci să vezi câți mai rămân la post! Doamne-ajută-ne! Să înțelegem că, de fapt, nimic nu facem prin propriile puteri, ci doar prin Tine!

  5. liviuspuraci zice:

    Care ar fi prima provocare? Primul motiv expus de tine mi se pare si cel mai important. Ezechiel 22, versetul 30.
    Cu aproape doi ani in urma faceai acelasi apel, in urma unei „cercetari” mai profunde de a ne ruga pentru tara si pentru conducatorii ei, ca Domnul sa aiba mila de popor si sa nu ingaduie conducatori care sa nu aiba in vedere pe cel amarat si sarac. Urmarind evenimentele atunci, si desfasurarea lor pana acum, oare nu ar trebui acum mai multa mijlocire decat in oricare vreme pana acum? In indurarea Lui, Domnul are bucurie doar de un om, ca sa nu nimiceasca tara, dar daca sunt mai multi, si sinceri, eu cred ca El va face ceva. Lucrurile se desfasoara haotic si nu mai e timp de pierdut.

    • A.Dama zice:

      Livius,
      Da, am venit cu acea provocare, de a ne ruga pentru cei ce sunt aleși să guverneze destinele oamenilor din țara asta! Și am înțeles atunci – am vrut și să transmit, dar nu știu dacă am reușit – mai mult decât ascultarea de îndemnul lui Pavel de a ne ruga pentru cei înălțați în dregătorii. Am înțeles că e un act de dragoste față de semeni – atât față de cei care cârmuiesc și dau legi, cât și față de cei care se supun și suportă consecințele deciziilor celor mari.
      N-aș putea spune că acum văd schimbări majore. Dacă vina e la noi, mai avem șanse să schimbăm ceva în mijlocirea noastră.
      Cel mai mult înclin să cred că e vorba de lipsă de dragoste și lipsă de credință. Nu iubim suficient și, văzând că totul merge din rău în mai rău, ni se șubrezește credința că imposibilul e posibil la Dumnezeu.
      Dacă mai e cineva dispus să schimbe ceva, haideți să facem asta cât mai curând! Chiar de acum!…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s