Chiar dacă există o distanță uriașă în timp între viața lui Iov și momentul în care s-a (tran)scris „definiția” dragostei, reacția lui Iov din finalul capitolului 1 e cu putință numai ca răspuns la 1Corinteni 13.
Nu suntem capabili să (-L) iubim.
Din când în când, reușim să răspundem Dragostei care ne smintește.
*
Exceptând articolele care au precizată o altă sursă, conţinutul articolelor de pe acest blog nu poate fi reprodus fără acordul meu. Vezi pagina De contactat!
 | Iosif pe generation gap (?) |
 | Andrei pe Cum e corect? (3) – a, a… |
 | kristallherz pe Cureaua adevărului |
 | Irina pe Cum e corect? (3) – a, a… |
 | Alex pe ne-poveri |
Vizitați: Typing Test și încercați!
Extrapolez acum o zicere de-a lui Goethe… „Am atit de multe, si fara ea totul este nimic.”
Iar eu voi continua, Mala, extrapolarea: și fără ea, totu-i urât.
Chiar așa, nimicul poate fi urât sau frumos? Cum ar arăta fotografia nimicului? 🙂
Dacă dragostea acoperă totul, atunci și nimicul s-ar mântui de… absență.