Chiar dacă există o distanță uriașă în timp între viața lui Iov și momentul în care s-a (tran)scris „definiția” dragostei, reacția lui Iov din finalul capitolului 1 e cu putință numai ca răspuns la 1Corinteni 13.
Nu suntem capabili să (-L) iubim.
Din când în când, reușim să răspundem Dragostei care ne smintește.
*
lumea adam(a)ică 
Extrapolez acum o zicere de-a lui Goethe… „Am atit de multe, si fara ea totul este nimic.”
Iar eu voi continua, Mala, extrapolarea: și fără ea, totu-i urât.
Chiar așa, nimicul poate fi urât sau frumos? Cum ar arăta fotografia nimicului? 🙂
Dacă dragostea acoperă totul, atunci și nimicul s-ar mântui de… absență.