30 de secunde


În sfârșit acasă, după operația de extirpare a tumorii de pe creier. A doua zi dimineața, s-a întâmplat ceva neașteptat. M-am trezit cu o bucurie intensă și cu o convingere interioară tradusă în cuvinte nerostite, dar limpezi ca cristalul:

– Mulțumesc, Floriane, că Mi-ai operat copilul!

Nici mai mult, nici mai puțin: Dumnezeu era acolo, în pleoapele mijite și în inima trează, șoptind ferm mulțumiri către Profesor. Am deschis ochii larg, am căscat întrebări copilărești: „Cum ar putea Dumnezeu să-i mulțumească unui om? Ce înseamnă asta? Dacă voiai, nu puteai să mă operezi Tu Însuți?…”  Și totuși, cuvintele Lui erau chiar acolo, convingătoare ca flacăra ce te arde, deși tu crezi că vrea să se joace:

– Mulțumesc, Profesore, că Mi-ai operat copilul!

Am știut chiar în clipa aceea că va trebui să-i transmit Profesorului cuvintele Lui. Și dacă mă va crede nebună. Și dacă va zice că am dat în delir religios după operația pe creier. Și dacă mă va repezi că nu are timp. Chiar în secunda aceea, am binecuvântat fiecare cuvânt care va fi rostit în prezența Profesorului când urma să merg la control.

După o lună și jumătate, am intrat în cabinet, am zâmbit, iar Profesorul m-a întrebat cum mă simt. „Sunt bine, dar vreau să vă spun ceva. Nu durează decât 30 de secunde. Știți că am fost externată în… Când m-am trezit acasă a doua zi…, aveam convingerea interioară că Dumnezeu vă mulțumește pentru operație, vă mulțumește că I-ați operat copilul!”

Fără să se uite în ochii mei, cu privirea ațintită într-un punct fix, Profesorul a rostit cuvinte care m-au sfredelit până dincolo de carapacea de os a rațiunii:

– Măcar din când în când dacă aș auzi așa ceva!…

Măcar din când în când să risc 30 de secunde! Pentru mine, așa a ales Cel de Sus: să lucreze prin oameni…

Măcar din când în când „riscați” câte-o rugă pentru medicii care luptă pentru viață! Sunt în cea mai bună echipă: cu Viața, Calea și Adevărul.

About A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De mi(nu)ne și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

22 de răspunsuri la 30 de secunde

  1. marinelblaj spune:

    Da, Adama, măcar din când în când… Sunt unii care, dacă le spui ceea ce i-ai spus tu Profesorului, se uită… prin tine. „Riscul” e al lor. Dar… datoria este a noastră!
    Cel mai adesea Dumnezeu alege să lucreze prin oameni. Numai că sunt din ce în ce mai greu de găsit…😦
    Mă bucur că tu ai fost prezentă!🙂

    • A.Dama spune:

      Marinel, riscul ăsta a adus bucurie în ambele tabere. Și v-am molipsit și pe voi de bucurie.🙂
      Dar legat de faptul că El lucrează prin oameni, poate ar trebui să re-învățăm să mergem întâi la El, pentru a-I da ocazia să aleagă oamenii potriviți pentru fiecare situație în parte. Uneori investigăm noi oportunitățile și riscăm dezamăgire după dezamăgire…

  2. Oana spune:

    30 de secunde cât o viaţă de om…
    Emoţionant mesajul tău, A.Dama!

    • A.Dama spune:

      Dragă Oana,
      Așa e. Am simțit că acele secunde atârnă cât o viață întreagă. Și mi-a trebuit puțin curaj să vă spun povestea.
      Mulțumesc pentru bucuria sorbită din aceeași ceașcă!🙂

  3. Val spune:

    Superb! Simplu, dar Tare. Si de „simplitati” (Rema) de genul asta avem nevoie sa primim si sa daruim zilnic pe unde mergem…

  4. Mala spune:

    O pilda de viata si de… supravietuire!

  5. Val spune:

    rhema se zice pe eng, pe rom credeam ca se spune rema🙂 –ma rog, cuvantul e grecesc oricum.

    • A.Dama spune:

      Ai dreptate, Val! Unele dicționare îl transcriu „remă” în română.
      Eu am rămas tot la grafia din timpul facultății.😉
      Binecuvântări (pro)Verb-iale!🙂

  6. Nico Rus spune:

    Uimitoare experiență!!

  7. Alex spune:

    Profund şi emoţionant!

  8. kristallherz spune:

    Cunosc senzația aceasta, când Domnul îți pune în inimă cuvinte pe care trebuie să le rostești în fața cuiva și când simți că dacă te-ai opune ar fi din partea ta neascultare față de El, oricâte justificări ai aduce în fața propriei conștiințe (s-ar putea să râdă, să nu mă ia în seamă, oricum nu va înțelege, ce rost are etc.).

    • A.Dama spune:

      Inimă de Cristal,
      Dincolo de re-cunoașterea senzației, ți s-a întâmplat să dai mai departe Cuvintele, indiferent de consecințe?🙂

    • kristallherz spune:

      Desigur, s-a întâmplat nu demult să fiu nevoit să spun adevărul, (probabil) cu prețul pierderii unui prieten foarte bun. Aveam de ales între a-i atrage atenția asupra unor greșeli din viața sa și a le tolera, „de dragul prieteniei”, pentru a nu-l întrista. Am ales să-l întristez, taman de dragul prieteniei noastre. Sper ca la nevoie ceilalți să facă la fel cu mine.

      • A.Dama spune:

        Înseamnă că ești pregătit, Inimă Cristal lină, să te confrunți cu adevărul văzut de semenii tăi… O marjă de eroare va fi mereu, și la noi, și la ceilalți, dar corectarea în dragoste e de dorit.
        Mulțumesc pentru mărturie!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s