Macii au ajuns la ora stabilită. Au petalele frumos călcate, ca poalele unei rochii de epocă. Cred că s-au trudit îngerii o vreme, cu fierul de călcat în mâini.
Deși au stat mult în soare, culoarea lor e la fel de vie ca Adevărul. Adevăru-i că ne leagă! Cu șireturi colorate de Cuvânt. Se țin de Cale.
Nu știu cine i-a învățat să cânte, nici dacă îi mai aude cineva în afară de noi. Oare ți-am mai spus că în partea mea de rai Dumnezeu a meșterit o orgă de maci? Și o barcă de lemn plină ochi cu maci. Ce (de) Viață!
lumea adam(a)ică 
Ce Bine-i cand corespondenta ajunge… la fix, cantand vesel cum e Expeditorul!:) Orga de maci zici, huh? Superb!:) Delicioase trebuie sa-i fie melodiile! Colorate, proaspete, dulci, pline de Viata… Ce (in)cantare!
Dragă din_barca_de_lemn,
Ce Bine-i când corespondența ajunge la TOTI destinatarii! Și ce se veselește Expeditorul când ei o primesc! 🙂
Nădăjduiesc să ascultăm împreună acordurile orgii de maci… Ce minun(ar)e!
Mereu am crezut ca macii reprezinta fragilitatea vietii.
9,
Mai fragili decât cireșele? Am văzut maci pe câmp și în aprilie, și în septembrie. Nescuturați, se înțelege… 😀
Da, sunt fragili. Dar aleși! 🙂
Hai sa-ti spun un secret. 😉 Cireşele îmi aduc aminte de fapt de copilărie. 🙂
Dragă 9,
Atunci mă cireșesc alături de Cireșarii copilăriei! Promit să păstrez secretul. 🙂