…de-ale Adămioarei:
Dacă scrie Acolo că nu este bine ca omul să fie singur, atunci de ce să fie copilul singur?
…
? singurul Lui Fiu ?
de (re)ţinut
Exceptând articolele care au precizată o altă sursă, conţinutul articolelor de pe acest blog nu poate fi reprodus fără acordul meu. Vezi pagina De contactat!de (a)mestecat
este și asta o chestie. 🙂 Și tu ce i-ai răspuns?
M-am bâlbâit… Dar n-am avut traducător. 😀
Cele mai dificile întrebări le pun copiii! Pentru că au inocenţa pe care n-o au întrebările adulţilor. Şi poate din acelaşi motiv nici nu le pot răspunde adulţii…
Mă gândesc la Micul Prinț, Marinel. „Les grandes personnes” sunt cam de neînțeles pentru copii. 🙂
Ei, da… „Les grandes personnes ne comprennent jamais rien toutes seules…” 😀
Aha! Și copiii le predau lecții grele. Și temele sunt și mai și… 😉
Mie-mi spui? Am trei. Şi e cu… repetiţie! Că vine „valul doi”, nepoţii! 😀
Ups! Chiar așa!?… Bine că eu mai am de-așteptat până la al doilea val! 😉
Ce întrebare grea! Chiar aşa, dacă scrie acolo?
Mă pregătesc să înceapă şi Sara mea „caruselul întrebărilor”.
Ce fotografie minunată! Cum reuşesc micuţii să te pună în dificultate, atunci când pun întrebări grele, cu chipul acela drăgălaş şi mirat.
O zi frumoasă, A.Dama! 🙂
Să te pregătești temeinic, dragă Alex! Ca pentru un examen greu. Mai greu decât toate de până acum. 😉
Doamne-ajută!
Intr-adevar minunata fotografia! E o fotografie a Adamioarei, nu? Very nice 🙂
Romi, așa e. Pe-atunci îi spuneam Piticot sau Mămăruță. Și cine mai știe cum? Și acum e tot Mămăruță. Dar mai ales Prințesă. 🙂 Mulțumim!!!
Deci sa inteleg ca iti plac Mamarutele, Macii si Piticotii 🙂 . Binecuvantari peste Adame si Adamioare 🙂
Romi,
Dacă ai ști cât de important era să câștigăm la „Piticot”, când eram mici! Până și tati se juca împreună cu noi câteodată. 🙂
Binecuvântări și peste cei ce ne cuvântează de bine! 😉