Minunile cresc…

Dacă la naștere au avut în total 2.330 de grame, cu șanse rezervate de supraviețuire, nepoții mei gemeni – Luca și Tedi – au împlinit 7 ani!

De fapt, pentru a-i aduce pe lume, sora mea a ieșit din spitalul de la Cluj fără niciun bilet de ieșire, fără documentele care să redea analizele făcute pe durata spitalizării, fiindcă i s-a cerut ori să avorteze, ori să părăsească spitalul. Și a ales a doua opțiune. Din fericire! Luca și Tedi sunt încă două minuni în viață… minuni care cresc.

La doar câteva zile după întoarcerea mea din spital, i-am văzut pe gemeni și pe frățiorul lor mai mare și am petrecut câteva ore împreună. Mi-au spus atunci un lucru foarte emoționant: „Să știi că ne-am rugat pentru operația ta! Ne-am rugat ca medicul să aibă mână sigură”. Le-am mulțumit mai degrabă cu îmbrățișarea și zâmbetul decât verbal. Nu-mi găseam cuvintele. Și eram atât de uimită de dragostea pe care mi-o arătau! Fața mea era tumefiată, ochiul drept abia îmi era deschis. Pentru ei, nu contau minusurile estetice. S-au cocoloșit la pieptul meu. Mi-au spus că miros frumos, că le place parfumul meu… Le-am ascultat povestioarele năstrușnice și m-am amuzat de replicile lor haioase și copilăresc de înțelepte. Am mulțumit Cerului pentru un astfel de fluviu de acceptare și dragoste!

Vreau să le urez din toată inima La Mulți Ani! nepoților mei gemeni. Și adaug câțiva fulgi muzicali, fiindcă știu că le place piesa asta.

Luca și Tedi sunt minuni care cresc frumos!