sentință de la inimă la inimă

Câteodată îi citesc Adămioarei textele înainte de publicare. Când i-am recitat versurile de mai jos, mi-a făcut un compliment neașteptat: Too deep!… Îmi amintești de Ionatan Piroșca. După a mea părere, Ionatan e metaforic până-n pânzele albe. Cuvintele mele sunt simple, dar grave – ca o sentință de la inimă la inimă: Je t’aime, Adămioara!

.

Joacă pe rotocolul pământului, copile,
Evantai ținând continente!
Aproape de inima Lui, forțe latente
Nevăzut se vor țese, necuprinse de zile,
Izvor în pustie va rosti pentru tine.
Nu te teme de lupte, blestemate cadențe,
E rost de victorii pentru brațe fragile!

Nu-i veșnică noaptea când cu mâinile goale
Aduni dintre flăcări filele Cărții,
O citești pe-ndelete și cu voce tare,
Mulțimi se ciorchină ascultând cu mirare
Intonarea Luminii, obol Frumuseții.

Bucură-te, tu, când saltă de viață
Oase uscate, când bat pomii din palme!
Galeș Porumbel răscolește stânci, se înalță,
Dovedind în plisc inel de logodnă,
Atrăgând tornadă inimi spre culme.
Neasemuit e Iubitul, ia-L de braț și învață!

.

Francesca Batistelli – Worth It