În coaja semnului de întrebare – Ruben Bucoiu


Avem de prea multe ori convingerea că timpul ne trăiește, nu noi îl folosim după măsura care ne-a fost dată. A te apropia de poezie azi pare la fel de inutil și de neînpascumoda, ca și cum te-ai afla la un marș Pro life, ținând în mână o pancartă cu Haideți la teatru! Chiar dacă puțini mai joacă azi cartea poeziei, Ruben Bucoiu e unul dintre participanții adecvați la acest marș întru Poezie, nu doar p-o-e-z-i-e. Titlul volumului său de debut mi-a amintit, inevitabil, de leagănul de întrebare din Psalmul meu.

Iată un text al Călătorrului, care să vă provoace la lectură și descoperire! Ruben Bucoiu a urcat încă o treaptă.

dacă-i spui numele dispare

adulmec tăcere
cu plămânii-o fac bulgări
în timp ce-o adulmec
o tai cu privirea în loc s-o admir
şi-o respir…
(ea) e o lume a sfârşitului
(la început a fost cuvântul, nu?)
a prăpastiei ce se cască după ultima literă
a vorbei ce cască a lene
cu sunetele la subraţ la subsuoară
dă-o-ncolo nu-i da apă lingvistică
las-o să moară…
în sărăcia ei de pustie…
 
ea e istoria nescrisă a scrisului
e liniştea din ochii glumei şi-a râsului
amintirea unei memorii uitate
 ce nu ştie cum o cheamă
(şi nu ştie că nu ştie)
nu poate număra 1… 1000
 
nu ştie de el… sau de ea
nu se ştie pe sine
nu se poate-ntrupa
că moare când îşi spune pe nume
…dispare
Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De (la) prieteni și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la În coaja semnului de întrebare – Ruben Bucoiu

  1. calatorru zice:

    Saru`mana A.Dama… Ce mi-ar placea sa spui cateva cuvinte la lansarea mea de carte. Va fi vineri in 5 iulie… Dar daca nu la asta, la urmatoarea cu siguranta… daca va vrea Domnul, daca asa si pe dincolea… 🙂

    • A.Dama zice:

      Ruben, să te uiți bine pe fereastră! Voi deschide o pleoapă de cuvântare de bine, pe care Lumina o va purta într-acolo. Nu vă las eu singuri. 🙂
      Cu drag.

  2. Alex zice:

    Foarte frumoase versuri!
    Este minunat că mai sunt oameni care iubesc poezia, chiar dacă vremurile sunt atât de… „prozaice”. Mi-am amintit o replică dintr-un film românesc mai vechi: „fără poezie, viaţa e pustie!”
    Felicitări şi urări de bine Poetului! 🙂

  3. Pingback: „…am cântat, cu stele hrănindu-mă!” | călătorru'

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s