Avem de prea multe ori convingerea că timpul ne trăiește, nu noi îl folosim după măsura care ne-a fost dată. A te apropia de poezie azi pare la fel de inutil și de neînpascumoda, ca și cum te-ai afla la un marș Pro life, ținând în mână o pancartă cu Haideți la teatru! Chiar dacă puțini mai joacă azi cartea poeziei, Ruben Bucoiu e unul dintre participanții adecvați la acest marș întru Poezie, nu doar p-o-e-z-i-e. Titlul volumului său de debut mi-a amintit, inevitabil, de leagănul de întrebare din Psalmul meu.
Iată un text al Călătorrului, care să vă provoace la lectură și descoperire! Ruben Bucoiu a urcat încă o treaptă.
dacă-i spui numele dispare
adulmec tăcere cu plămânii-o fac bulgări în timp ce-o adulmec o tai cu privirea în loc s-o admir şi-o respir… (ea) e o lume a sfârşitului (la început a fost cuvântul, nu?) a prăpastiei ce se cască după ultima literă a vorbei ce cască a lene cu sunetele la subraţ la subsuoară dă-o-ncolo nu-i da apă lingvistică las-o să moară… în sărăcia ei de pustie… ea e istoria nescrisă a scrisului e liniştea din ochii glumei şi-a râsului amintirea unei memorii uitate ce nu ştie cum o cheamă (şi nu ştie că nu ştie) nu poate număra 1… 1000 nu ştie de el… sau de ea nu se ştie pe sine nu se poate-ntrupa că moare când îşi spune pe nume …dispare
lumea adam(a)ică 
Saru`mana A.Dama… Ce mi-ar placea sa spui cateva cuvinte la lansarea mea de carte. Va fi vineri in 5 iulie… Dar daca nu la asta, la urmatoarea cu siguranta… daca va vrea Domnul, daca asa si pe dincolea… 🙂
Ruben, să te uiți bine pe fereastră! Voi deschide o pleoapă de cuvântare de bine, pe care Lumina o va purta într-acolo. Nu vă las eu singuri. 🙂
Cu drag.
Foarte frumoase versuri!
Este minunat că mai sunt oameni care iubesc poezia, chiar dacă vremurile sunt atât de… „prozaice”. Mi-am amintit o replică dintr-un film românesc mai vechi: „fără poezie, viaţa e pustie!”
Felicitări şi urări de bine Poetului! 🙂
Pingback: „…am cântat, cu stele hrănindu-mă!” | călătorru'