Cortina din pene de păun


…fie că doarme noaptea, fie că stă treaz ziua, sămânţa încolţeşte şi creşte fără să ştie el cum. Pământul rodeşte singur: întâi un fir verde, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic (Mar 4, 27-28)

plumes paonM-am săturat de cuvinte ramă, cuvinte mari, bune de atârnat pe perete. În cel mai fericit caz, ele ar putea fi de sticlă colorată. Un fel de vitralii, prin care să nu vezi niciodată lumea din afară, iar cea dinăuntru să te obosească îngrozitor.

M-am săturat de cuvinte spadă, care taie urechea, în loc să o străpungă mântuitor. Iar Cel în stare să o pună la loc și să o ungă cu vindecare lipsește din decor. Un fel de război fără învingători.

De cuvinte scotch, m-am scârbit, bune de lipit gura ascultătorilor, când cel ce le vorbește se crede mahomedul la care vin toți munții, nu doar unul. Cuvinte lipicioase, ca femeile străine care (te) duc la ruină inevitabil. Neîndurător.

De cuvinte capac, m-am scârbit, bune să ascundă veninul ce fierbe în oală. Cei ce le rostesc stau în întuneric și se tem să îi vădească Lumina. Nu-Ți băga nasul unde nu-Ți fierbe oala! – Îi aruncă disprețuitor.

Îmi plac cuvintele sămânță, cuvintele mici, care încolțesc și cresc: întâi un fir verde, apoi spic, iar în urmă grâu deplin – fie că doarme, fie că e treaz cel ce le-a rost(u)it!

Ador cuvintele macaz, cuvintele simple, care te farmecă și te schimbă dramatic când le-auzi: apuci neîndoielnic și neîndoios Calea Celui preaiubit.

Nu mă satur de cuvinte (chint)esență, bune să tacă gura furtunii, să înfășoare ca-n scutec toate adevărurile în Adevăr. Cuvinte care să dea contur minunii dincolo de cortina din pene de păun. Cel ce le rostește e (prea)fericit!

.

foto

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De probă și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

17 răspunsuri la Cortina din pene de păun

  1. liviuspuraci zice:

    Despre „puterea cuvintelor” se poate face multa vorba. Sa ne apucam de vorba?

  2. marinelblaj zice:

    Hm! Adama, atenţie! Ai deschis o „cutie” periculoasă! Poate că ţi-au scăpat, dar mai sunt multe astfel de cuvinte: cuvintele-ciuperci frumoase, dar otrăvite, cuvintele-periuţă, cuvintele despicate ca o anume limbă etc. Şi mai ales cuvintele nerostite, mai periculoase decât toate la un loc! Şi aş mai spune multe, dar… mă tem de cuvinte…

    • A.Dama zice:

      Marinel,
      Ce-am scris e (și) o reacție la cele citite pe anumite bloguri evanghelice. Am ținut să fie șapte la număr exemplele luate, dar sunt conștientă că nu e un „produs finit”. Adică, mai degrabă e infinibil. Cuvintele-ciuperci otrăvite sunt rostite de cei ce iubesc esteticul mai mult decât fondul? Cuvintele-periuță au ceva în comun cu scotch-ul care lipește cu lingușire ademenitoare. Cuvintele despicate pot fi tăietoare precum cuvintele spadă, mai ales dacă produc efecte iremediabile. Iară despre cuvintele nerostite, m-aș teme și să mă pronunț în vreun fel.
      Dincolo de cele la care te-ai referit tu, mă gândesc la nerostirea binecuvântării peste noi – de către Cel ce spune și (se) face. Doamne, ai milă!

  3. Alex zice:

    Ce frumos ai grăit aici despre cuvinte de tot felul. Unele de care să ne ferim şi să ne lepădăm, altele binecuvântate, care ne umplu de lumină şi ne călăuzesc spre drumul cel bun! Şi ce interesant ai zis despre „cortina din pene de păun”…
    Să dea Domnul să rămânem doar întru cuvintele cele mântuitoare!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s