în dreptul sau în locul


omul cu soare în dreptul minții
se chircea să pătrundă scrieri savante
human-shape-sun2să dezlege mistere, și coduri, și taine
de ce se-nvârt aștrii, ce se află în măruntaie
de om, de-animal și de zburătoare
cum să fie puternic, să câștige războaie
ce se-ascunde în peșteri, vulcane, pe piscuri înalte
în stele și-n mari adâncimi de oceane
de ce mor pe capete unii, de ce-i nedreptate
cât de sus turnul să-l ‘nalțe ca să-L vadă pe Tatăl
cu ochii de carne
…și soarele minții lui se-ntuneca în lungi fante

omul cu soare în locul inimii
stătea în umbră și se mișca după dictare
planta un pom sau altoia o vie
ducea de mână copii și le dădea de mâncare
împrăștia lumină peste cei orbi
se oprea lângă orice mână întinsă
vindeca lacrimi răsărite în ochi
adăpa din fântâni proaspete gurile stinse
ispășea condamnări fără-a fi vinovat
deschidea uși ferecate cu lanțuri
de ieșeau toți robii sub cerul înalt
și ologii săreau de pe paturi
omul cu soare în locul inimii
stătea în umbră ascultând nerostite chemări
Îl vedea zilnic pe Tatăl
și soarele inimii lui strălucea pân’ la mari depărtări

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De îngânat și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la în dreptul sau în locul

  1. convietuire zice:

    Poemul tău mi-a adus aminte de un prieten drag, căruia, cu 6-7 ani în urmă, îi spuneam „om frumos cu mintea luminată”. Aşa îl alintam eu…
    Azi „văd” mai clar că ar fi trebuit să mă preocupe inima…mai mult. Aş fi găsit acolo suficiente comori…
    A.Dama, gând bun şi îmbrăţişare! Că Lumina o ştii deja… o porţi în tine…în locul său firesc.

    • A.Dama zice:

      Oana dragă, am și eu amintiri cu oameni – și luminați la minte, și luminoși în inimi. De-am vedea „instant” ce e în inima omului, ne-am asemui până la identificare cu Făcătorul omului. Dar… (mereu ne rămâne ca dar un dar).
      Am încercat aici să simplific lucrurile, tocmai fiindcă atunci când le complicăm, pierdem din vedere frumusețea simplității.
      Împletesc îmbrățișarea cu binecuvântări, ca să aibă „greutate”! 🙂

  2. kristallherz zice:

    Distanța de la minte la inima e distanța de la a ști la a experimenta.
    A sti (cu sensul de a avea cunostinte) despre frumusetea plajelor din Insula Creta nu-i tot una cu a experimenta aceasta frumusete plimbandu-te la rasaritul soarelui pe o astfel de plaja.
    La fel, cred ca a sti despre Dumnezeu nu e tot una cu a trai zilnic in prezenta Sa, intr-o relatie profunda. De fapt, e diferenta mare intre una si alta.

    • A.Dama zice:

      Îmi place, dragă kristallherz, „traducerea” plastică făcută de tine poemului! Pe când eram la grupa de copii de la Școala duminicală, mă întrebam cum se poate realiza practic îndemnul: „Gustați și vedeți ce bun este Domnul!” După cum ziceai și tu, faza știu că există, dar (încă) nu L-am gustat e mai puțin decât ni se dă voie. Ni se permite să-L vedem, după cum am putea vedea și o plajă elenă însorită… doar să găsim mijloacele potrivite pentru a pune în act / fapt / adevăr această permisiune.

      • kristallherz zice:

        Domnul să ne dea har, A.Dama, ca în privința cunoașterii Lui să nu ne mulțumim cu puțin și să dorim în fiecare zi să-L pătrundem și să ne lăsăm pătrunși de El tot mai mult!

        • A.Dama zice:

          kristallherz,

          Ar fi potrivit să adaug doar Amin!
          Dar m-ai făcut să mă gândesc la cereri ale omului precum: „mărește-ne credința!” și la binecuvântări de genul: „harul să vă fie înmulțit”. Cred că Își găsește plăcerea în astfel de tânjiri după El. Așa să fie! 🙂

  3. Simona zice:

    Bine surprinse ambele instante. Dar parca este si o „pofta” a mintii, functioneaza ca un drog. Stii ca n-ai cum sa aplici totul si totusi… ai mai citi ceva. Si cand te opreste Domnul, si nu mai poti citi, te apuca disperarea. Si nu-ti poti linisti mintea… Te mai odihneste cate o anestezie …
    Si intelegi ca lupti cu un pacat, POFTA MINTII…

    • A.Dama zice:

      Așa e, dragă Simona, există și o poftă-păcat a minții. N-aș vrea să se înțeleagă că eu am ceva împotriva cunoașterii, a avansării științei. Fiindcă, până la urmă, Dumnezeu i-a dat omului mandat să stăpânească peste peștii mării, peste toate viețuitoarele etc., chiar dacă apoi a fost transmutat din condiția sa edenică.
      Mă gândesc că medicul care m-a operat avea toate cunoștințele și experiența acumulate ani de zile datorită acestei pasiuni a minții de a descoperi tot mai mult și tot mai în detaliu.
      Dar cred, personal, că există un moment în care pofta minții devine păcătoasă – atunci când omul vrea să ajungă la El pe această cale, nu prin Cristos-Calea. Și când vrea să se așeze în locul Lui…
      Mulțumesc frumos pentru prezență și rostire! 🙂

  4. Pingback: Cafea cu aromă de mac | File de jurnal. Emoţii şi gânduri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s