Sucitoarea din Rai


cozonac inelŞtiu că nu-mi place să fiu foarte transparentă pe blogul acesta. Mă simt mai confortabil printre metafore, comparații și alte figuri de stil, fie ele litote sau hiperbole. Mesajul scris de Adămioara m-a lăsat – într-un fel – fără drept de apel. A venit la mine la spital și mi-a spus că a pregătit ceva pentru cititorii blogului meu. Mi-a citit textul printre lacrimi. Evident, am adăugat și lacrimile mele la „dosar”. Însă ea a avut dreptate. Chiar dacă realitatea taie uneori ca un bisturiu – cu sau fără anestezie –, ea a avut dreptate să fie directă: Mami e în spital, vă rog să fiți alături de ea!

Acum vă scriu eu, fiindcă nu știu când voi mai avea ocazia să vă scriu. Deși s-a amânat de câteva ori intervenția, ultima dată programată este luni. O intervenție dificilă, cu multe puncte sensibile. Medicul ar trebui să aibă mâinile teleghidate măcar de îngeri, dacă nu direct de Creatorul care a creat orice ființă de pe lume, inclusiv ființa mea.

Dar pentru că nu-mi place să fiu atât de transparentă, am să vă spun două povestioare care să rămână in aeternum. Mai întâi, vă spun o viziune pe care a avut-o despre mine o prietenă – ne-am întâlnit doar de 3-4 ori în tot atâția ani. Ea stă în altă țară și nu știa că eu mă aflu în spital. I-a transmis unei verișoare viziunea. Stați să vedeți ce frumoasă e!

A.Dama era în fața unui șevalet alb de hârtie (de care au pictorii) și desena în creion domnițe distinse și elegante în rochii mari de epocă. Desenase deja câteva domnișoare elegante, unele stăteau pe scaun, protejându-se de soare cu o umbreluță de-aia finuță, altele erau în picioare, toate foarte elegante în rochiile lor enorme și frumoase (de epocă, cu crinoline). Domnișoarele erau într-o grădină și conversau liniștite la soare, în adierea vântului. Acum A.Dama lucra la o domnișoară foarte finuță și frumoasă mai în stânga „tabloului”/șevaletului, pe care o așezase pe un scaun, și-o desena cu foarte multă grijă și atenție.

Ei bine, despre această domnișoară finuță și frumoasă din stânga tabloului vreau să vă povestesc. Am ajuns în spital – mai întâi la Oradea, apoi la Cluj – înconjurată în saloane de doamne și domnișoare frumoase. Am ales să o „creionez” pe tanti Floare, fiindcă ea mi-a spus o poveste nemuritoare, cu tâlc adânc, despre sucitoarea ei.

Când am făcut cunoștință cu colegele de salon, numele și vârsta, tanti Floare a spus răspicat că ea are „83 de ani împliniți”. Am zâmbit discret… Eu îmi ziceam vârsta cu mult mai multă rezervă, nu atât de direct și explicit. Însă femeia asta era o forță în sine, în ciuda trupului micuț și slăbit de boală. Tanti Floare era un fel de lecție ambulantă. Se ridica lângă pat să binecuvânteze mâncarea, indiferent că era primită de la spital sau adusă de aparținători. Mi-e jenă să recunosc că eu am rostit rugăciunile din pat, nu am adus și aportul de reverență pe care l-am văzut la tanti Floare.

Și-am intrat în dialog cu ea. Am întrebat-o câți ani mai vrea să trăiască. Mi-a spus că dacă ar fi să moară în ceasurile următoare, mâine sau poimâine, ea n-ar avea bai. Nici dacă ar mai trăi câțiva ani de-acum încolo. Am întrebat-o dacă nu-i e frică de moarte. Mi-a spus că nu-i e frică defel, fiindcă ea știe unde merge… Vă dați seama că m-a intrigat! Am întrebat-o de unde știe. Mi-a spus că a visat. Mergea spre o casă frumoasă. Pe lângă poartă, de-o parte și de alta, erau câte două camere. Ea a intrat în dreapta, într-o cameră foarte frumoasă, care avea pe paturi cuverturi galbene, aurii, iar pe masa din mijlocul încăperii era o față de masă colorată, foarte frumoasă și ea. Pe masă, era așezat un colac în formă de inel, și colacul era crescut frumos și avea culoare aurie. Dar în mod ciudat, lângă colac, tanti Floare a văzut și sucitoarea ei de-acasă. Sucitoarea era tot veche, nu era nouă, dar era acolo pe masă, lângă colac.

I-am spus că are rost sucitoarea acolo, să nu se supere cumva. A regăsit-o în Rai, fiindcă a slujit cu ea cât era în viață. Și doamna care era în vizită la tanti Floare – o vecină din sat – mi-a confirmat că multe plăcinte și produse de patiserie a mai făcut tanti Floare cu sucitoarea aia… și le dădea cu bucurie oricui.

Ei bine, n-am vrut să ratez povestea asta, și dacă nu voi mai fi având vreodată șansa de a vă spune povești nemuritoare.

Să știți că am creionat câteva portrete fine în spital, n-am stat degeaba; m-am ales și eu cu câteva lecții…

Până una-alta, fiți mâine pe fir! Pe firul rugilor aprinși!

.

foto

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De mi(nu)ne, De probă. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

38 de răspunsuri la Sucitoarea din Rai

  1. ilef zice:

    Draga mea,
    Tu creezi lumi, fie si pentru un minut. Nu oricine poate face asta. O sa treci hopul si o sa revii printre cei care te iubesc. Si sunt foarte multi. Poate n-ai fost tu prea sigura inainte, dar sper ca ai inceput sa vezi. Asa cum iti doresti, toti au fost zilele acestea cu rugaciunea si vor fi si luni dimineata, si si dupa aceea, pana te refaci.
    Si hai, ca ai multe de facut, de prefacut, de desfacut, de refacut…

    • A.Dama zice:

      Dragă Ilef, am trecut hopul și am revenit printre cei ce mă iubesc. Și mă iubesc iar și iar cu prăjitură cu mere coapte umplute cu afine. Oh, ce delicatesă! Mulțumesc și de tortul de rugăciuni, și de fursecurile de cuvinte încurajatoare! Să vină peste tine răsplătirile ca un răsfăț Domnesc!

  2. cella zice:

    Adica o sa te apuci de pictat? Imi faci si mie portretul?
    Ma duc sa imi caut rochie de epoca …. deja stiu cum ar trebui sa arate 😉

    • A.Dama zice:

      Dragă Cella, tu ești ca o adiere suavă de credință și minuni așteptate și primite! Mulțumesc Celui ce te-a pictat în realitate și nu încetează să Se reverse în cascade de dragoste prin tine!

  3. Dyo zice:

    Mă rog ca harul scumpului nostru Mântuitor să te însoțească în încercare, Adama, și în toate câte vor însemna limită umană, nepricepere sau neputiință în ce-i privește pe doctori, puterea lui Dumnezeu să se arate mare, mare de tot!

    • A.Dama zice:

      Iată o rugăciune ascultată, dragă Dyo! Și ce bine că nu ne putem abține să strigăm de pe acoperișul casei că s-a întâmplat minunea!…
      Fie răsplătirile peste tine cu Carul mare!

  4. Debora zice:

    Suntem multi pe fir, A.Dama! Si suntem siguri ca Cineva ne asculta. Ii multumim de pe acum si asteptam vesti. Stiu ca vor fi bune. Te imbratisez cu gandul.

    • A.Dama zice:

      Debora dragă,
      E frumos acum să realizez cum a lucrat credința dimpreună pentru reușita operației! Vouă vă mulțumesc inimos și convingător pentru că v-ați cățărat pe firul nădejdii trainice, iar pe El Îl laud zi de zi că v-a ascultat și m-a făcut un semn și o minune pentru cei mai mulți!

  5. convietuire zice:

    A.Dama, mă rog să ai multe multe ocazii să ne mai spui povești nemuritoare…
    Te îmbrățișez cu drag. Voi fi pe fir.

    • A.Dama zice:

      Oana dragă, mulțumesc de rugii aprinși ai inimii! De-acum înainte, doar să vină poveștile, că eu sunt gata să le așez în glastre pe fereastră – să fie văzute de toți trecătorii. 🙂

  6. liviuspuraci zice:

    Tu zici „…mâinile doctorului sa fie teleghidate de un inger al Domnului…” dar tu esti Fata de Domn, iar pretentiile sa fie pe potriva. Când Domnul ii spune lui Moise „…mergeți si voi trimite un Inger cu voi…”, Moise vrea insa altceva. El zice ” dacă Tu nu vii cu noi, nu ne lasa sa plecam de aici”. ( Exod 33:15). Stiind, cunoscandu-ne locul in Fata Lui, dorim nimic altceva, decât pe El.

    • Agnusstick zice:

      Ce bine i-ar fi stat şi fiului nerătăcitor să nu fi emis vreodată pretenţii… Putem spera ca minunea următoare să fie exact cum ne-o dorim, putem spera ca Numele Lui să se sfinţească imediat şi orbitor, dar nu cred că putem avea pretenţii la un anumit fel de minuni. Nu avem voie nici să fim dezamăgiţi de minunea pe care am primit-o…

      • A.Dama zice:

        Dragă Agnusstick,
        E drept că minunea a venit altfel decât așteptările noastre!… Tumoarea nu s-a evaporat miraculos, ci a fost nevoie de tăiere, mistuire și îngropare. De aceea sunt cu atât mai convingătoare învierea și prelungirea minunii alese de Tatăl! Iar „spectatorii” sunt reduși la tăcere și adorație.

    • livius zice:

      Agnusstick, pretentii pamantesti nu putem avea, aici ai vorbit drept, dar relatia dintre mine si Tatal meu este cu totul altceva. „Cheia” de intrare in Prezenta Tatalui este Numele Domnului Isus Cristos. Oricat de „insolent” as parea, nu voi vedea niciodata nevoia de alt mijlocitor intre mine si Tatal meu decat Domnul Isus, Numele Lui, si Duhul Sfant care face acea mijlocire tainica. Relatia dintre Tatal si fiul, sau fiica Lui, nu poate fi mijlocita de slujitori, prieteni sau altcineva.
      Iti vorbesc convins pe experienta pe care o am in relatia cu Domnul, experienta pe care si A.Dama o are, si nu ma indoiesc ca o practica.

      • liviuspuraci zice:

        Nu am nici cea mai mica indoiala ca ingerii au fost la datorie, doar sunt Duhuri slujitoare, nu? Ei implinesc necurmat poruncile primite, fara a avea nici un fel de sentiment pentru „slujba” implinita. Nu simt nici dragoste, dar nici ura, nu mila, dar nici satisfactie, sunt doar implinitori si atat. Dar de la slujitori fiind, si pana la a le dori prezenta, este cale mai lunga. Ei nu pot hatari singuri, de aceea rugaciunile noastre si deciziile ce trebuie luate in dreptul nostru nu depind de ei, ci doar de Stapan. De aceea eu imi pun cererea in Mana Lui, si apoi sa hotarasca El ce si cum.

        • A.Dama zice:

          Livius,
          Îmi dai de gândit cu lipsa de participare afectivă a îngerilor. Nu știu de ce intuiam eu că-s bucuroși să slujească. Că atunci fac voia Celui pe care-L laudă neîncetat – cu drag de El. Dar sunt de acord că deciziile depind sută la sută de Stăpân. Iar acum (și oricând) e vremea potrivită pentru mulțumiri. Că va lucra și în continuare, până la desăvârșirea Voii Sfinte în copiii Lui…

        • liviuspuraci zice:

          Bineinteles ca ei sunt bucurosi sa slujeasca, dar asta nu-i face mai afectivi pentru obiectul slujirii. Daca li se spune sa pazeasca, ei asta fac. Daca li se spune sa umple camera de prezenta, doar asta fac, dar avem exemple in Biblie cand li s-a spus sa curme vieti, si ei asta au facut. Tu le stii bine astea, dar pari a nu le intelege bine, doar ca sa ma provoci. Nu am happy face, ca ti-as fi desenat unul.

          • A.Dama zice:

            Livius, pur și simplu îmi place să mi se explice cu răbdare ce și cum, unde, când sau de ce… Și-atunci înțeleg mai bine că nu trebuie să nu sar peste sintagma-cheie – „obiectul slujirii”. Uite că acum m-am lămurit. Și provocarea n-a fost în zadar. Cu mulțumiri. 🙂

    • A.Dama zice:

      Livius, acum nu mai am îndoieli că îngerii au fost la datorie! Și mai știu că au fost bucuroși să se ocupe de mine, fiica Lui… Mulțumesc pentru rugi și nădejde neclintită!

  7. Alex zice:

    Suntem cu toată inima alături de tine, dragă A.Dama! Dumnezeu să te izbăvească şi din această încercare a vieţii!

    • A.Dama zice:

      Alex dragă, sunt recunoscătoare pentru participarea voastră alături de mine! Dar mai mult decât recunoștința mea, fie peste voi binecuvântările Celui ce nu obosește să împartă binecuvântări!

  8. alma nahe zice:

    Sucitoare-n vreme şi nu-n sens să-ţi fie trecerea, cu bine, cu răul îmblânzit, peste pământ, peste cer, peste toate.

    • A.Dama zice:

      Dragă Alma, m-am sucit de pe-o parte pe alta până mi-am aflat liniștea în culcușul minunii. Nenumărate petale de maci să te înfășoare ca o mantie colorată a mulțumirii mele.

  9. popescu r zice:

    Nu am mai trecut de mult pe aici.Trec acum spunand o rugaciune pentru tine.Sanatate multa!

  10. Mira zice:

    Azi zambesc doar pentru tine…

    Un sourire
    Un sourire ne coûte rien et produit beaucoup,
    Il enrichit celui qui le reçoit sans appauvrir celui qui le donne,
    Il ne dure qu’un instant, mais son souvenir est parfois éternel,
    Personne n’est assez riche pour s’en passer,
    Personne n’est assez pauvre pour ne pas le mériter,
    Il crée le bonheur au foyer, il réchauffe les coeurs,
    Il est le signe sensible de l’amitié,
    Un sourire donne du repos à l’être fatigué,
    Donne du courage au plus découragé,
    Il ne peut ni s’acheter, ni se prêter, ni se voler,
    Car c’est une chose qui n’a de valeur qu’à partir du moment où il se donne.
    Et si toutefois, vous rencontrez quelqu’un qui ne sait plus sourire, soyez généreux, donnez-lui le vôtre,
    Car nul n’a autant besoin d’un sourire que celui qui ne peut en donner aux autres.
    J.J.Pujo

    • A.Dama zice:

      Dear Mira, mon cher Ange, fie răsplătirile Lui peste tine cât boabele de nisip de pe toate țărmurile mărilor și oceanelor din Univers! Surâs de vindecare ai rostit peste mine, iar acum mă fură în cascade cântul.

  11. aquarele zice:

    Mâna bună a lui Dumnezeu să te susțină prin toate și am pus un pachețel pe: http://aquarele.wordpress.com/
    Sper să-ți aducă îmbărbătare.

    • A.Dama zice:

      Aquarele, am recuperat prin Google Reader încurajările și macii – o jertfă frumoasă și de bun miros – , așa că nu-mi rămâne decât să desenez pe foaia inimii mulțumiri și să nădăjduiesc că le vei intui conturul și cromatica armonioasă.

  12. Aurel Texanu zice:

    Nu stiu cum am intrat pe acest Blog, cred ca Dumnezeu m-a calauzit, nu stiu ce boala ai, nu stiu ce operatie faci…..un singur lucru stiu ca Dumnezeu m-a trimis sa iti spun ca toate incercarile prin care treci toate sunt Biruintza in Credintza, daca ai un simbure de Credintza in tine, poti muta si muntii din loc, nu o spun eu ci Domnul Isus a spus-o acum 2000 de ani.
    Eu am credintza si simt in Duhul Meu ca Dumnezeu te va vindeca TU CREZI CU ADEVARAT?

    • A.Dama zice:

      Aurel Texanu,
      E bine când Cel de Sus te scoate puțin în alt decor și îți dă de lucru să-i molipsești de credință pe ceilalți! Mulțumesc și mă rog să pot muta munții din loc de-acum pentru a primi vindecarea completă.

  13. kristallherz zice:

    Fie ca Domnul cerului să vă ocrotească viața! Vă așteptăm cu nerăbdare revenirea!
    Multă sănătate!

  14. Pingback: Cereţi, căutaţi, bateţi! – un antimanual de rugăciune (1) | Frică şi cutremur

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s