(in)dependenta


seringueAuzeam la răstimpuri că noi suntem vase întocmite de Olar… De obicei, vasele nu se deplasează din proprie inițiativă, nu se umplu și nu se golesc fără a fi manevrate, mânuite de cineva. Un vas care stă pe raft mult și bine, fără a fi folosit, nu  prea are noimă. Nu adaugă și nu scade nimic. Nu schimbă nici măcar statisticile. Scriam aici despre „bucuria” cănii pe care Stăpânul o folosește. Independența e o imposibilitate.

Tot la răstimpuri am auzit că noi ar trebui să fim un leac pentru lumea asta. (Formulele clișeistice ar putea fi extinse, dar, la ce bun?) Și, vrând-nevrând, mi-am amintit despre sora nu știu care, una dintre „spaimele” copilăriei mele. Când zicea mami: „Mergem la sora X”, simțeam deja înțepătura injecției pe care urma să mi-o facă.

Avea nevoie de un ac special, de o seringă și de medicamentul în sine, care trebuia preparat și injectat, cu știință și îndemânare. Dacă noi, creștinii, am fi un fel de instrumente – unii, ace, alții seringi – tot e mare nevoie de leacul propriu-zis, precum și de înțelepciunea și îndemânarea Celui ce mânuiește instrumentele și administrează leacul. Cu un ac izolat, nu faci o injecție. Nici cu o seringă fără ac. E nevoie de a pune împreună instrumentele, fiecare la locul lui.

Dar cum ar fi ca aceleași instrumente să fie folosite de Cel Rău? Ace, seringi… Oare ce-ar fi lichidul dinăuntrul seringii? Un medicament? Un drog în doză letală?

Dacă suntem vase ori instrumente, oare cine ne mânuiește? Ne încăpățânăm să credem că suntem pe cont propriu?

.

foto

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De cină (şi) de taină. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la (in)dependenta

  1. marinelblaj zice:

    Niciodată nu suntem pe cont propriu! Dar e ciudat că acţionăm ca şi când am fi, de multe ori…
    Şi totuşi, mă frământă o întrebare, după citirea acestei postări. „tot e mare nevoie de leacul propriu-zis”. Da! Dar oare nu ne-a fost lăsată la îndemână şi… acupunctura? Folositoare şi ea…

  2. Alex zice:

    Frumoase gânduri, A.Dama! Da, aşa suntem noi, oamenii, veşnic încăpăţânaţi în dorinţa asta neostoită (şi păguboasă!) de independenţă, când ştim bine că avem mereu deasupra, dragostea părintească a Tatălui ocrotitor…

  3. Pingback: Noi propunem, voi citiţi…dacă doriti (5) « Aradul Evanghelic

  4. GhitaB zice:

    Cred că le putem lipi cumva:

    „decît un rob în libertatea lumii
    mai bine liber în sclavia Ta.”
    (versuri de Florin Lăiu, poezia Ieșua)

    🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s