Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. (Efes 6, 17)
Am avut sărbători diferite. Un Crăciun petrecut la serviciul de urgențe al unui spital nu se poate numi sărbătoare.
Altul e mersul lumii acolo unde suferința e cuvântul de ordine și unde strigătul după ajutor se amestecă hidos cu ignoranța: „Domnule, copilul este bolnav, trebuie spitalizat! Mergeți cu el la internare!” Și totuși, tatăl și-a luat copilul și s-a întors de unde a venit. M-am întrebat: cât din atitudinea tatălui e ignoranță și cât e lipsă de iubire?
Dar mi-am făcut și timp să povestesc cu Tata despre multe și mărunte, despre mulți și mărunți. L-am întrebat despre mine și starea mea înaintea Lui. Și mi-a arătat o sabie așezată într-un stativ la muzeu. Era frumoasă sabia, iar mânerul era aurit și sculptat cu multă migală și măiestrie. O mustrare – pe cât de blândă, pe-atât de exactă! Ce căuta sabia primită în dar de la El într-un muzeu? Ce folos că mi-a dăruit-o?
N-am putut zice decât: Doamne, iartă-mă!!!
.
lumea adam(a)ică 
Un peisaj dramatic ….
Romuluss,
Pentru cel ce priveşte de pe margine sau pentru cel ce e înăuntru?
Eh…
Pot să mă alătur şi eu acelui „Doamne, iartă-mă!”, Adama? Cât de puţine cuvinte necesare pentru o trăire…
Sigur, Marinel! Mai zic și eu o dată: Doamne, iartă-ne!
Între timp, precis am mai greșit câte ceva…
Daca ti se arata un viteaz al Domnului sa ii faci un portret si sa mi-l trimiti…
Cătă, uite ce bine (de)scrie Ghiță un viteaz – chiar din Carte!
„Războinic viteaz, încinge-ți sabia, podoaba și slava – da, slava ta! – Fii biruitor, suie-te în carul tău de luptă, apără adevărul, blândețea și neprihănirea, și dreapta ta să strălucească prin isprăvi minunate!” (Ps. 45)
Dar să știi totuși că am văzut ceva foaaarte interesant. Eu nu înțelegeam cum poți spăla haine în Sânge și să devină albe, mai albe ca zăpada… Dar mi s-a dat „să văd”. Tot secretul e Lumina puternică. Stropii de Sânge care traversează un flux de Lumină foarte intens se transformă în Lumină albitoare! 🙂
Sabia este o arma de aparare, dar si de lovire. Tu pentru care aspect te rogi de iertare ? Apararea-i buna, dar se zice in lumea fotbalului (tot o lupta) ca cea mai buna aparare este atacul. Daca e pusa in vitrina nu-i buna de nimic, pentru ca nu este obiect de vitrina. Bine-i sa o ai asupra ta si la vedere tot timpul. Impune respect.
Ai înțeles tu prea bine, Livius! Era ca talanții (unu, cinci, zece) îngropați!
Îmi pare rău pentru trecerea pe la spital, de sărbători.
Foarte frumos gândul cu sabia! Ne dă tatăl o mulţime de semne, dar nu mereu le vedem.
Îţi doresc numai bine, A.Dama! 🙂
Așa a fost, Alex. Dar a trecut. Și de la noi, numai gânduri bune, de sănătate și prosperitate!
Care altă sabie dă viață…?
„Războinic viteaz, încinge-ți sabia, podoaba și slava – da, slava ta! – Fii biruitor, suie-te în carul tău de luptă, apără adevărul, blândețea și neprihănirea, și dreapta ta să strălucească prin isprăvi minunate!” (Ps. 45)
Interesantă observație, GhițăB! Cum ar putea vreo sabie da viață, când e o unealtă aducătoare de răni și de moarte?
Minunat verset!
Acu cauti profesor care sa te invete sa lupti cu sabia? Sau… deja esti la antrenamente?
Ei, ei, dragă Cella, mai bine te-aș asculta și aș merge la antrenamente! 🙂
Să dea Cel de Sus sănătate deplină! Sper să fii bine.
Mulțumesc de urări, dragă Camix! Să fie bine și Bine și înspre tine! 🙂
Dumnezeu sa va intareasca prin incercari si suferintele prin care treceti !
Romuluss, foarte mulțumesc de urări! Să ai și tu mereu aproape pe Cel ce contează! 🙂
Foarte frumos articolul 🙂
Comunicatex, bine-ai venit! Dacă-i frumos, revino! 🙂
Mustrarea este frumusețea care doare. Dumnezeu ne mustră fiindcă tare mult ne iubește. Fără mustrare, n-ar fi îndreptare, n-ar fi reorientare, n-am ajunge la țintă. Bunul Dumnezeu să ne dea la toți harul de a lua iarăși sabia Cuvântului și a o mânui cu iscusință. Multă sănătate și îmbărbătare!
Aquarele,
Parcă ar fi vopsea în ulei, nu doar gouaches! 🙂
Voi zice Amin la ruga ta!
Pingback: (p)o stare 9 | lumea adam(a)ică