Azi


Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm și să ne veselim în ea! (Ps 118, 24)

pain et vinDeși n-am mai fost de multă vreme la biserică, în afară de evenimentele de familie pe care nu le puteam evita (botezuri, nunți, înmormântări), azi m-am trezit din senin cu dorința de a merge la biserică, mai ales că era și Cina. Era chiar mai mult decât o dorință – un imbold puternic, ce a șters cu buretele toate împotrivirile obișnuite:

de ce să merg? să mă plictisesc? să văd zâmbete gratuite și calpe? să aud aceleași întrebări obositoare la sfârșitul programului? să-l văd pe cel de lângă mine citindu-și nestingherit mesajele pe telefonul deștept? să-l văd pe cel din rândul următor urmărind comentariile de pe facebook? da, ce, nu poate aștepta până se termină programul? da’ ăsta care se joacă „milk the cow”!? și celălalt, care stă cu două rânduri mai jos, urmărește fără jenă un filmuleț pe telefon. ba se mai înghesuie în umărul lui și ăl din stânga și cea din dreapta. da’ fata asta, cum poate falsa în asemenea hal?! și tipu’ care vorbește de ce n-are nicio logică? O, Doamne, ce să fac eu la biserică?

Dar azi, totul era complet diferit. Nou-nouț. Ardeam de nerăbdare să ajung. Prima cântare, deși veche, m-a emoționat până la lacrimi. Nu le-am lăsat la vedere… însă plânsul interior defrișa cu rapiditate orice cârcoteală și orice urmă de rezistență. E puterea ce minuni face: sângele Mielului. Era limpede. Mă aflam acolo nu din proprie voință, ci atrasă de o putere căreia nu-i puteam rezista. Ca atunci când ești invitat la un festin la care nu aveai curajul să te autoinviți ori să sari gardul când nu-s atente gazdele.

Mă gândeam la cel ce vorbea la amvon. Cum ar fi să slujești 40 de duminici la rând, iar în a 41-a să vină un invitat care să te slujească? Să stai liniștit pe o bancă, să nu-ți erodezi corzile vocale, iar invitatul să transimtă exact ce-ai fi vrut tu să spui. În aceeași ordine… Cu aceleași cuvinte.

Așa eram eu. După atâta amar de vreme, eram acolo, slujind. Rosteam predica, dădeam îndemnurile pentru rugăciune, cântam cu corul și cu echipa de închinare și stăteam în bancă, ascultând totul, ca și cum eram singurul destinatar al slujbei. Și-am împărțit Cina, și-am luat-o, cu convingerea că minunea se-ntâmplă chiar atunci, în acea secundă, că Trupul Lui e al meu, iar Sângele Lui îl înnobilează pe al meu întru vindecare și înviere.

.

foto

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De probă și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

21 de răspunsuri la Azi

  1. rodicabotan zice:

    Cred ca a fost o zi speciala „azi”. Si nu numai pentru tine… au mai trait si altii „azi” intr-un mod total diferit… surprinzator de diferit…

  2. bloglobalta zice:

    Am facut si eu „greseala” de a merge ieri la biserica nou infiintata in cartierul meu; cel putin in calitate de vecin, desi n-am adus cu mine un cadou de casa noua cum e obiceiul la romani 🙂
    Am pregatit si eu un mini-jurnal legat de cele 2 ore si jumatate de calatorie, dar acum, ca l-am citit pe-al tau, am asa o retinere, pentru ca impresiile mele au alta culoare si aroma.
    Loved yours anyway

    • L.I. zice:

      normal ca au alta culoare daca mergem la biserica pt impresii sau sa fim impresionati.

    • A.Dama zice:

      Dragă Sam, am citit și eu mini-jurnalul tău. E potrivit, fiindcă e fidel punctului de vedere. De-acu înainte, nu rămâne decât să se situeze ceilalți la distanță mai mare sau mai mică de acel punct. Dacă le iese oglindirea, fără culori și arome deformate, e un câștig.

  3. cella zice:

    „Azi” a trecut …
    Mai ai si azi bucuria „Azi”-ului de ieri?
    Eu cu asta ma lupt …

  4. Pingback: Post-Sunday | B-logoreea

  5. Ioan zice:

    n-am mai citit pe nici un blog un articol asa de bun ca acesta . Este adevarat ca Dumnezeu binecuvinteaza pe cine doreste „Asadar, nu atarna nici de cine vrea, nici de cine alearga, ci de Dumnezeu care are mila. (Rom.9:16)
    articolul tau m-a facut sa mi amintesc de filmul urmator :http://www.youtube.com/watch?v=-DiIpBQQpGc numit trei pilde rusesti, pe youtube

    • A.Dama zice:

      Ioan, mulțumesc și bine-ai venit! (Se poate și în ordine inversă: Bine-ai venit și mulțumesc!)
      Am mai urmărit youtube-ul în urmă cu ceva vreme. De cele mai multe ori nu vedem cu ochii noștri, numai dacă ni-i deschide Domnul. – Au ochi, și nu văd, au urechi, și nu aud… Doamne, iartă-mă! Iartă-ne!

  6. marinelblaj zice:

    Adama, de câteva zile îmi frământ mintea cu postarea aceasta a ta, încercând să trăiesc, măcar în parte, sentimentele din spatele ei şi constat, cu uimire, că mă obsedează un fragment din ea… „… minunea se-ntâmplă chiar atunci, în acea secundă…”… Apoi, o aritmetică mai mult decât chinuitoare îmi aminteşte că sunt 3600 de secunde într-o oră, 86400 într-o zi şi 31536000 într-un an… Şi noi trăim O VIAŢĂ CU PESTE UN MILIARD DE SECUNDE în care ne plângem că nu avem parte, cât am dori, de minuni…

    • L.I. zice:

      cred ca e gresit sa comparam acele momente in care luam cina cu restul momentelor in care traim. atunci acolo se intampla ceva… ceva ce nu ti se intampla in fiecare secunda din viata ta.

      adamo, ai predica? daca da, unde? 😀

    • A.Dama zice:

      Marinel, e posibil ca o minune să te țină multe secunde în mulțumire și adorare. În fond, e impropriu a opera astfel de decupări temporale, dar noi nu ne descurcăm fără ele. (Eliade spunea că e vorba de o diferență calitativă între o secvență temporală saturată de sacru și o secvență temporală banală.)

      • marinelblaj zice:

        Şi n-avea dreptate Eliade? Secundele pot dura uneori mai mult decât anii… Asta-i diferenţa calitativă…

        • A.Dama zice:

          Da, Marinel, unele secunde atârnă în cântarul sufletului cât mulți ani întregi. Îmi amintesc acum și de Celibidache, care demonstra că în muzică timpul e relativ. Oamenii mergeau la un concert de două ore și ieșeau după trei sau patru ore, fără să fi realizat că timpul s-a prelungit din bagheta dirijorului. 🙂
          Am scris și despre asta cândva.

  7. Dudu zice:

    Toti avem cite un Azi, tu ai aratat mai mult ca altii partea de dinainte de-a ajunge la Azi; sunt multi care tin ceea ce inconjoara Azi-ul pe dinainte si dinapoi, ferecat in cufarul cu eticheta personal. Sunt multi care ajung sa prelucreze Azi, sa traga de el, sa-l denatureze, sa-l reimpacheteze, sa-l comercializeze, sa-l piarda, sa-l nege, sa-l stearga din cauza rasturnarii personalitatii construite intr-un chenar extrem de rigid si de sine satisfacator… Sunt altii care aleg una dintre caile cele mai bune: Azi le da descatusarea dorita in ascunsul inabusit, care nu stie sa iasa la suprafata dezvaluind Minunea care o purtam in noi, comoara nemaipomenita, dupa cum a fost etichetata de un ilustru scriitor mai pe la inceputul erei. Minunea Azi se produce in clipa cind ceea ce era prezent dintotdeauna reuseste sa ne retina atentia pentru vesnicia Clipei; inexplicabil deocamdata (desi unii au incercat intr-o simpla propozitie sau intr-un sirag de volume de expozitii doctorale), acea Clipa pune stampila ei pe omul dinauntru care are o repercursiune extraordinara in acel domeniu si pune stapinire pe cortul de lut care temporal slujeste acestui ‘dinauntru’; acest efect se citeste limpede cu ochii naturali.

    • A.Dama zice:

      Drag Dudu,
      Cum te știu, înșirezi vocabulele pe lănțișoare aparent fără valoare, dar care, astfel împodobite, capătă o strălucire care nu se poate ține sub obroc. 🙂 Îți mulțumesc pentru această adiere prețioasă de arome sfielnice și convingătoare dintr-un trecut nu atât de îndepărtat, pe când ne adunam în aceeași cameră și în același Duh, în același-mereu Azi al Clipei înveșnicite. Mă rog pentru ochi deschiși, care să descifreze limpede Clipa.

  8. Pingback: Post-Sunday | B-logoreea

    • A.Dama zice:

      Ce mă surprinde acum, dacă tot mi-ai adus în fața ochilor acest ciob de jurnal, este că am scris și-atunci, chiar în final, despre vindecare, deși nu știam de prezența tumorii. Și ea se instalase confortabil…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s