Te-ai rugat pentru celălalt și ești ascultat.
Nu-ți pune medalii în piept!
Ai făcut doar ce erai dator.
Iar împlinirea n-a venit de la tine.
.
de (re)ţinut
Exceptând articolele care au precizată o altă sursă, conţinutul articolelor de pe acest blog nu poate fi reprodus fără acordul meu. Vezi pagina De contactat!de (a)mestecat
lumea adam(a)ică 
Hm!… „Te-ai rugat pentru celălalt şi NU eşti ascultat…” Îţi pui cenuşă în cap? Îţi pui întrebări?
Nu-i aşa că e interesant şi „reversul medaliei” 😉
E sănătos să gândim cel puțin dual: fața și reversul medaliei… Dacă nu ești – „vizibil” – ascultat, te consolezi cu gândul că ai făcut ce erai dator să faci. Și nu te ma ispitește mândria „reușitei”. 🙂
Vezi, Adama, capcanele limbii române? Trebuia să spun „crezi că NU eşti ascultat, fiindcă n-ai văzut… rezultatul” Discuţia pe tema aceasta e mult prea amplă faţă de sinteza gândului exprimat de tine. Oricum, n-aş fi prea de acord cu ideea de „consolare”. Dar, perfect de acord cu „ispita mândriei”!
Marinel,
Dacă nu te consolezi cu acest gând, există riscul autoînvinovățirii pe termen lung… poate chiar indefinit. Ceea ce ar împiedica înaintarea.
Da, Adama, dar oare nu există riscul să te ducă această consolare pe „poteci greşite”?
Există riscul, Marinel. Atunci ar fi bine să ai pe lângă tine pe cineva căruia să-i pese suficient și să te tragă de mânecă întru îndreptare.
interesant? poate dureros, trist.
Nu tot ce-i dureros e şi trist, L.I. Şi nici tot ce-i trist nu e obligatoriu şi dureros. 98% dintre români ar putea să-ţi confirme asta!