Hai să punem frunze și vânt în borcane! îți spuneam.
Tu zâmbeai din toate înțelegerile și dădeai pagina mai departe în Cartea cu Minuni.
.
de (re)ţinut
Exceptând articolele care au precizată o altă sursă, conţinutul articolelor de pe acest blog nu poate fi reprodus fără acordul meu. Vezi pagina De contactat!de (a)mestecat
lumea adam(a)ică 
Am si eu un borcan… e plin cu petale de flori… cred ca o sa le dau drumul in vantul tomnatic… sa le poarte usor, spre o primavara…
Oana dragă, eu n-am borcane cu frunze. Nici cu petale… Dar m-a frapat dialogul dintre inutilitatea – pe care o credem uneori „glorioasă” – și insistența Lui de a ne muta privirea spre cele ce contează în adevăr/Adevăr. 🙂
Ba chiar aş pune şi eu aşa borcane prin cămară: cu ceva primăvară însorită şi înfloritoare, ceva vară fierbinte, cu miros de roade bogate, toamnă cu bunătăţi şi frunze uscate, plimbate de vânt de colo-colo. Iarnă nu aş pune, căci mai degrabă ies afară, printre nămeţi!
Tare fain „dialogul”! Mi-a plăcut mult şi imaginea superbă de toamnă.
Numai bine, A.Dama. 🙂
Alex, așa vrei tu? Să-ți aduci universul în cămară? Cu ce te-ar mai surprinde apoi Cel de Sus?
Gandindu-ma la peisajul tau de toamna am gasit o melodie care acompaniaza bine tabloul.
Mulțumesc, Romi! Se potrivește.
Am reascultat cu ocazia asta Secret Garden. 😉
Poate ceva off topic, Adama, dar nu mă pot abţine să nu comentez ideea că mi se pare, omeneşte vorbind, greu de priceput (şi de făcut!) să zîmbim din TOATE înţelegerile, şi poate de aceea paginile pe care le dăm mai departe sunt din cartea cu „minuni”.
Dar, ca unul îndrăgostit de toamnă, nu pot să trec peste imaginea şi… imaginarea punerii frunzelor şi vântului în borcane! Noi cu iluziile, El cu certitudinile…
Marinel, ești la subiect, desigur! 😉
N-avem noi atâta înțelegere câtă ar trebui, dar nici cea pe care o avem nu e mereu pusă pe zâmbet comprehensiv… Uneori, nu e o neputință, ci doar o alegere.
Da… doar o alegere… 😦
Craciun fericit, Maica!
Lora, Crăciun frumos și împlinit! 🙂
La Mulți Ani!