Dacă până și un copil înțelege…

Te laud, Tată, Doamne al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți și le-ai descoperit pruncilor. (Mat 11, 25)

Recunosc că am preluat succesiunea pasajelor scripturale de mai jos de la prințesa mea. Venise acasă cu fața (i)luminată de o bucurie a cărei taină n-o pătrundeam. Când am întrebat-o ce s-a întâmplat, mi-a răspuns: „Am avut o revelație.” Că Dumnezeu a pregătit aceeași Jertfă mântuitoare pentru oricine, indiferent că l-a chemat Avraam sau îl cheamă Gheorghe:

măcar că au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuşi n-au primit ce le fusese făgăduit;
pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei la desăvârşire fără noi (Evrei 11, 40).

M-am lăsat contaminată de bucuria ei radioasă. Re-numirea n-a fost în zadar… Doamne, fii lăudat!

Iată, așadar, pasajele biblice:

– Şi Avram a zis: „Iată că nu mi-ai dat sămânţă şi slujitorul născut în casa mea va fi moştenitorul meu.”
Atunci Cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Nu el va fi moştenitorul tău, ci cel ce va ieşi din tine, acela va fi moştenitorul tău.”
Şi, după ce l-a dus afară, i-a zis: „Uită-te spre cer şi numără stelele, dacă poţi să le numeri.” Şi i-a zis: „Aşa va fi sămânţa ta.”
Avram a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire. (Gen. 15, 3-6)

– La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.
Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. (Ioan 1:1,14)

– Ce vom zice, deci, că a căpătat, prin puterea lui, strămoşul nostru Avraam?
Dacă Avraam a fost socotit neprihănit prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu.
Căci ce zice Scriptura? „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire.” (Romani 4:1-3)

– Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.
Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus.(Rom. 3, 23-24)

– În credinţă au murit toţi aceştia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite: ci doar le-au văzut şi le-au urat de bine de departe, mărturisind că sunt străini şi călători pe pământ.
Prin credinţă a adus Avraam jertfă pe Isaac, când a fost pus la încercare: el, care primise făgăduinţele cu bucurie, a adus jertfă pe singurul lui fiu!
El,  căruia i se spusese: „În Isaac vei avea o sămânţă care-ţi va purta numele!”
Căci se gândea că Dumnezeu poate să învieze chiar şi din morţi: şi, drept vorbind, ca înviat din morţi l-a primit înapoi. (Evrei 11,13, 17-19)

– Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pământului.
Toţi aceştia, măcar că au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuşi n-au primit ce le fusese făgăduit;
pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei la desăvârşire fără noi. (Evrei 11, 38-40)