„nu merit”


E una să răspunzi „nu merit” când ți se spune că ești iertat. Cu atât e mai măreață iertarea, cu cât lipsesc meritele și prilejurile de proprie glorificare.

E alta să răspunzi „nu merit” când ți se dă stăpânirea a zece cetăți, când ți se cere să le cârmuiești cu înțelepciune și frică de Dumnezeu.

Se poate ca un astfel de „nu merit” să nu vină din smerenie, ci din necredință. „Nu cred în abilitățile mele de cârmuitor, nici că El îmi va da înțelepciunea și mijloacele pentru a duce la bun sfârșit această isprăvnicie.”

Cât de scurt e traseul de la umilință la necredință!?

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De gândit și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la „nu merit”

  1. almanahe zice:

    cam la fel de, ca între sublim şi ridicol…nu ţine de pas, ci de păs!

  2. Katia zice:

    Lycabetus Hill? Ni s-a dat o stapanitoare cetatilor noastre? Hai sa vedem cum va evolua situatia sub conducerea unei femei, ca de restul sunt lamurita. Daca nu eram (lamurita), as fi spus ca ma arunc de la parter daca am ajuns sa ma conduca o femeie. Dar cum deja ma aflu undeva prin niste hrube de subsol dupa conducerea nume-nu-dam, iata nimic nu mai am de pierdut si tare as vrea sa vad cum ar stapani Adama, de preferinta, peste cetati. Incepe cu cetatile de la noi, ne mai gasesti-nu ne mai gasesti maine. Afli singura mai tarziu ce-a fost: umilinta sau necredinta.

    • A.Dama zice:

      Katia, ha ha! Vigilentă ești! (Adică o calitate ce are legătura cu verbul „a veghea”.)
      Cât despre conducători și conducătoare, ce să mai spunem noi acum, când iar suntem pe muchie: pică, nu pică?

  3. liviuspuraci zice:

    Interesanta, aceasta meditatie! Totusi, cand Dumnezeu face o alegere ca sa-si duca la implinire un plan, nu tine cont de „mofturile” alesului. Cel mai bun exemplu il gasesc in dialogul pe care Dumnezeu l-a avut cu Moise. Cu toata impotrivirea lui, Domnul ii spune lui Moise decizia Divina de a-l trimite. Dar ca sa-l faca sa nu mai comenteze, Domnul nu-l echipeaza cu ceva special, ci foloseste ce avea Moise in dotare chiar in acel moment. adica un toiag de pastor. Din acel moment toiagul, sub diferite intelegeri, a devenit simbolul celui investit.
    Totusi slujbele pe care Domnul Isus le incredinteaza unor oameni spre desavarsirea altora, trebuie desfasurate cu smereniea si ascultarea pe care omul ales le-a invatat de la Domnul sau.

    • A.Dama zice:

      Livius,
      Nu stiu sigur, dar totdeauna am avut impresia ca putini au fost cei pe care Domnul chiar i-a impins de la spate. Sau i-a orbit, ca sa le deschida ochii.
      Imi place partea cu smerenia si ascultarea, mai ales ca de fiecare data cand constati o indepartare de ele, ai motive de cercetare si de revenire…

  4. Alex zice:

    Foarte frumoase gânduri! Într-adevăr, de multe ori ne „fofilăm” de la chemarea Domnului, ascunzându-ne neputinţa sau necredinţa în spatele unei false smerenii… Asta pentru că nu credem nici măcar în noi înşine!
    O zi bună, A.Dama! 🙂

    • A.Dama zice:

      Alex, uneori, ambiția înlocuiește credința în noi înșine. Doar că nu întotdeauna ambiția e în direcția bună și potrivită.
      Zi răcoroasă îți doresc! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s