Am o prietenă care e profesoară în Franța. De câte ori vine acasă, ne întâlnim la o poveste „dulce” – asta pentru că servim câte-o prăji… de post sau de ne-post.
La ultima noastră întâlnire, am observat o cicatrice destul de urâtă pe mâna ei. Mi-a spus că e opera Pisicului – pe care-l crește cu mare drag. Ea nu știa mai nimic despre pisici până i s-a rătăcit în curtea casei Pisicul ăsta cu personalitate. A și rămas acolo.
Am întrebat-o cum s-a întâmplat. Zicea că era în preajma casei, când a venit o altă pisică de prin vecini. Ea s-a jucat cu pisica „musafiră”, iar Pisicul cu personalitate și-a înfipt colții și ghearele în mâna ei fără reținere. Cică dumnealui nu suporta să fie „redirecționată” afecțiunea și spre alte exemplare ale rasei.
„Dacă iubești și o altă pisică, înseamnă că iei ceva de la mine”. Cum să priceapă un Pisic că se poate oferi aceeași dragoste fără să reduci partea unuia?
Oare noi suntem mai breji la capitolul ăsta? Cum poate Dumnezeu să-l iubească și pe celălalt, ăla care a făcut aia, și aia, și cealaltă, fără să ia din dragostea față de noi înșine?
lumea adam(a)ică 
🙂 mda. Drăguță comparație. Doar că, Dumnezeu iubește și pe ”ăla/aia” fiindcă ”are de unde” , nu ”luînd de la mine”. Noi scoatem ”ghearele” nu din gelozie, ci din invidie.
Dacă am fi ”cu adevărat geloși” ar insemna că-l iubim mult pe Dumnezeu, și iubindu-l pe El am deveni ca El.
Așa…suntem doar niște invidioși 🙂 incurabili.
Lia,
Poate nu știm separa gelozia de invidie… Dar e important ce-ai scris: „iubindu-L, devenim ca El”. Doamne-ajută-ne!
Vai, A.Dama, ai scris „Pisic” si m-ai bagat in boale! Am observat ca trimiti majuscula inaintea substantivelor comune cand vrei sa dai de veste ca vorbesti despre Cineva…
Deci e vorba despre pisic sau Pisic?
( 🙂 )
Katia,
Uneori mă ajut de majuscule, ce-i drept. Aici voiam doar să personalizez acel Pisic… Cred că îl cheamă Andrei, de fapt. Pe lângă celelalte multe nume. 🙂
Eu zic că Dumnezeu are destule „felii” de dragoste ca să ajungă tuturor. Oricât ar tăia din acel „tort” acesta nu se epuizează. De ce? Pentru că Dumnezeu face ce vrea şi e bine aşa.
Corneliu, eu sunt de acord cu tine. Dar nu toți știu ce știm noi. 🙂