Cygne


Vă mai amintiţi lebăda de plastic?

Acum, blogosfera evanghelică e o lebădă vie. Plutește pe ape, albă și semeață, iar în loc de spinare, neacoperită bine de aripi, se vede o grenadă uriaşă.

Ce cuvinte ar trebui să aducem în cârca virtualului, pentru ca ele să dea viață, nu să împrăștie moarte la o scoatere de cui?

Un cygne comme un signe.

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De cină (şi) de taină și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Cygne

  1. DanutM zice:

    Atit suntem, atit avem, atit putem 😦

    • A.Dama zice:

      Dănuț,
      Ai dreptate, din păcate. Însă dincolo de cuvintele cu potențial distructiv (legea omoară), mă gândesc acum la încă două variante: prima ar fi că, după ce s-a urcat cineva în aceeași „lebădă” cu noi, după ce îl formăm „potrivit standardelor în vigoare”, devenim explozivi față de alte opinii, practici sau chiar „culori” de lebădă. A doua variantă e că nu-i mai lăsăm pe mulți să urce în spinarea aceleiași „lebede”, de teamă să nu ne răsturnăm. N-am păși purement et simplement pe ape.

  2. marcel s zice:

    …blogurile evanghelice sint asemenea partidelor politice …nu se tine seama de doctrina si orientarea ideologica a partidului… personalitatea nenascuta din nou a sefului de partid da o directie unica aplaudacilor… si, mai ales, nu se accepta alte opinii… de aia e nevoie de grenade… spatiul mioritic nu a dat niciodata spadasini de clasa… aici, trecerea de la bota la grenada pare evolutie spirituala…

    • A.Dama zice:

      marcel s,
      Există și o posibilă apropiere de paradigma politică. Însă acest lucru e valabil și pentru instituții, nu doar pentru bloguri. Ceea ce n-aș generaliza este „personalitatea nenăscută din nou a șefului de partid”. Dumnezeu cunoaște inima fiecăruia și a tuturor. Noi ne ciocnim mereu de aparențe. Cu atât mai mult în virtual. Să ne rugăm pentru adevărați săbieri!

  3. mihaela zice:

    și cât m-am bucurat citind primele rânduri… O lebădă vie care plutește pe ape albă și semeață… chiar mă întrebam cum de nu am detectat această schimbare… pe urmă am citit în continuare și am revenit cu picioarele pe pământ. mi-am adus aminte că pe măsură ce înaintăm în timp unele lucruri se vor îmbunătăți, în timp ce altele se vor înrăutăți

    • A.Dama zice:

      Mihaela,
      Măcar de-ar fi mai multe – definitoriu mai multe – îmbunătățirile!
      Acu regret că ai revenit atât de repede pe pământ. Nu-ți ședea ție mai bine în locurile înalte, sorbind cupe de lumină și bucurie una după alta? 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s