Mirroir


Acum vedem ca într-o oglindă

În fiecare dimineață
Oglinda îmi dă binețe
Eu o ocolesc
Uneori cu tandrețe
Alteori ca într-o cursă cu obstacole
Oglinda e supusă
Stă locului
Așteptând să o învrednicesc

Eu mă uit pieziș, altal, din spate
Și prin altă oglindă
Să văd dacă oglinzile
Dau semne de recunoaștere

Când trece printre ele
Câte-o țâșnire de roșu
Mă recunosc amândouă
Ne recunoaştem amândoi

Semințe despicate
Din care ies alte semințe
Ne recunoaștem amândoi

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De îngânat și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Mirroir

  1. Pingback: Sâmburi (61) | Convieţuire

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s