anapoda 1


când cei mulți merg pe urechi, ba chiar într-o ureche, depășiți constant de melcii de toate soiurile

când gura pictează pânze uriașe, ratând nedezmințit detaliile de la baza lor

când plămânii se înfundă singuri cu grăsimea vitelor încă jertfite pe altare

când fundul se mută în față, că i se năzare că acolo i-ar ședea bine

când mâna vorbește fără să izbutească fraze meșteșugite

când ochii poartă poveri care-i țin veșnic închiși, fără a fi capabili să care poverile uriașe

când dinții stau la judecată, gândind singuri și înfigându-se după cum hotărăsc potrivită pedeapsa

când inima se mută pe post de rinichi, în două tăiată, adunând sedimente peste sedimente până se face de piatră

* anapoda 2

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De cină (şi) de taină și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la anapoda 1

  1. Lora zice:

    „când mâna vorbește fără să izbutească fraze meșteșugite”!
    Merg imediat sa-mi schimb gravatarul! 🙂

    • A.Dama zice:

      Dragut, Lore, da’ sa gasesti unul cu cealata mana daca vrei neaparat. 🙂

      • fotostefani zice:

        Schimbat. Sa-mi spui ceva si despre picioare, sa stiu ce-mi mai fac, calca stramb? Cuvanta si ele? Catre pietre, doar. Dar cum pot sa inteleaga niste pietre de ce stau gata sa ma desprind ?! (Nu m-am mai harnicit de atunci, tot acolo au ramas, nu spun ce 🙂 )

        • A.Dama zice:

          Fotostefani,
          Evident că nu scrisesem despre avataruri, dar tu te joci, că așa-ți șade bine!
          Îmi amintesc doar de niște picioare spălate cu lacrimi… Șterse cu părul capului.
          Am scris despre asta pe când eram copilă.
          Nu s-au pavat cu stele drumeagurile pe care El a pășit… Dar sunt culegători de stele toți cei ce-I calcă pe urme. 🙂

          Iar acu îmi mai amintesc o frumoasă poemă, în care era vorba de sărutul locului pe care a pășit piciorul cuiva. Iubire și smerenie – ce combinație năucitoare!

  2. convietuire zice:

    Nu știu de ce așteptam continuarea…
    „când cei mulți…[…]
    când inima se mută…”
    atunci… ? Ce se întâmplă atunci?

  3. Livius zice:

    Curat anapoda !!! Nu tu semne de inceput, nu tu ceva semne la sfarsit, ne incurci de ne sar capacele. Incepem sa credem ca toti am luat-o anapoda. Auzi ! unii nu mai stiu nici cum ii cheama. Parca suntem in tunelul de unde nu mai vedem iesirea. A.Dama, fa ceva, ca ne pierdem cu totii.

  4. calatorru zice:

    inima-rinichi. hmm, cat de plastic surprinzi impietrirea

  5. Rodica Botan zice:

    Am ris… dar am ris cu gura, nu cu altceva, ca n-ar fi avut atita farmec…sau mai stiu eu?
    Uite de asta am ris…
    „când fundul se mută în față, că i se năzare că acolo i-ar ședea bine”…

    • A.Dama zice:

      Rodica, mi-am amintit acum ceva… pe când era știi tu cine piticot-piticot de vreo 7-8 ani, văzând prezentatoarele de la TV, care aveau decolteuri generoase, se întreba cum se pot afișa așa, „de parcă ar avea un fund în față”. 😀
      Ei, da. E trist, nu haios. Dar asta e. Suntem obișnuiți cu hazul de necaz.

  6. Pingback: anapoda 2 | lumea adam(a)ică

  7. ricamihai13 zice:

    unele „anapode” se fac inconștient,deci iaca scuza, dar mai periculoase sunt cele planificate,gândite de o minte creață și cu un interes ascuns 😦
    __________
    Inconștient e și din reflex, de la sine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s