Un nume bun


Prolog: Câteva gânduri  răzlețe (nu chiar atât de), pentru că au trecut 18 ani de când Mami nu mai e printre noi. Îi rostim numele cu aceeași căldură, dragoste, respect și dor, ca atunci când ne spunea povești numai de ea știute. Pe vremea lui Ceaușescu, în cele două ceasuri de întrerupere a curentului din fiecare seară, Mami ne-aduna uneori într-o cameră și ne spunea povești. Cu vocea ei caldă și fermă, ne deschidea, prin cuvinte nesofisticate, lumi noi, pline de lumină, sfidând întunericul economicos al Regimului… Când venea înapoi curentul și se-aprindeau becurile, ce să vezi, că aproape toți aveam lacrimi în ochi și nu găseam cuvinte să adăugăm cuvintelor Ei.

Mai mult face un nume bun decât untdelemnul mirositor, şi ziua morţii, decât ziua naşterii. (Ecles 7, 1)

De curând am studiat Eclesiastul și, când am ajuns la acest verset, am auzit o mărturisire care îmi va rămâne în buzunărașele inimii cât voi trăi.

„De exemplu, pentru mine, un nume bun ar însemna să fiu ca bunica mea. Am citit mai demult că ceea ce lași în urma ta, atunci când mori, e ceea ce ai făcut pentru semenii tăi. Și uite că au trecut 18 ani de când bunica a plecat la cele veșnice, și oamenii n-au uitat-o, și vorbesc și azi despre ea cu bucurie și admirație.

Nu de mult, am aflat pur și simplu întâmplător despre felul în care Domnul a folosit-o pe bunica mea în lucrarea Lui, aducându-le oamenilor nădejde în suflet și binecuvântare. Chiar dacă au trecut de-atunci decenii, amintirea acelei întâmplări a rămas vie:

«Părinții mei o aveau pe bunica ta la loc de mare cinste. Ei știau că prin gura ei vorbește Dumnezeu și prin ochii ei se văd frumusețile Celui Preaînalt. Îmi amintesc momentul când le-am spus părinților mei că am de gând să plec din țară. Au fost nu numai furioși, dar și disperați. I-am invitat la o zi de post și rugăciune, ca să vedem ce Cuvânt de călăuzire ne trimite Tatăl. Eu eram sigur că va fi de partea mea, dar mama era tare amărâtă. Era în vara anului 1981. Am plecat. Am reușit (înot peste Dunăre). Bunica ta a trecut prin orașul nostru, a ajuns în casa părinților mei, și Domnul le-a vorbit prin ea și le-a dat Cuvântul de mângâiere de care aveau atâta nevoie. La vreo două luni de la isprava mea, vorbind cu mama la telefon, deși mă așteptam la cuvinte pline de tristețe și amărăciune, am fost uimit că mama era liniștită, spunându-mi că Domnul i-a vorbit, așa că nu trebuia să se îngrijoreze de soarta mea, fiindcă El Însuși îmi purta de grijă. Poate pentru unii este un lucru mic, dar pentru cei în cauză atunci, a fost leacul alinător pus pe o rană dureroasă.»

Și-au mai fost și alte istorisiri pline de tâlc și de adâncime pe care le-am auzit despre bunica mea, chiar dacă nu am cunoscut-o niciodată, fiindcă Domnul a luat-o la El înainte de a veni eu pe lume.

Când am citit despre valoarea unui nume bun, imediat mi-a zburat gândul la ea. Dacă și după 18 ani de când nu mai e, faptele ei sunt pomenite, dacă oamenii își amintesc cum a adus ea alinare și mângâiere, înseamnă că exact asta e bine și frumos să rămână în urma unui om, asta e ceea ce contează cu adevărat: un nume bun.”

Am rămas cu privirea ațintită spre tavanul încăperii în care mă aflam. Am reușit să-mi înfrânez lacrimile, însă, în inima mea, vlăstarul mulțumirii creștea cu repeziciunea cu care crescuse curcubetele lui Iona.

.

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De viaţă și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

28 de răspunsuri la Un nume bun

  1. convietuire zice:

    Cuvintele nu pot exprima ceea ce am simtit citind ce ai scris aici…despre un nume bun.
    Poate doar inima sa-ti spuna…mai ales intr-o astfel de zi.

  2. Rodica Botan zice:

    Doamne, cit de dor imi este si mie de Buna mea!…

  3. Livius zice:

    Draga A.Dama, am cunoscut-o pe mama ta. O fiinta extraordinara. O adevarata bogatie sa fii primprejurul ei. Imi amintesc despre o situatie cand Dumnezeu, prin gura ei, mi-a descoperit un secret al vietii , dar pentru ca multi oameni din jur nu-mi erau prieteni, am comentat acel lucru, la care mama ta, cu mult tact si delicatete, as putea zice cu blandete, m-a facut sa inteleg ca tocmai cei ce nu imi erau prieteni (dar imi erau frati), trebuiau sa auda acel lucru; era de fapt o prelungire a Vocii lui Dumnezeu.
    Un nume bun nu se obtine foarte usor. Trebuie timp si mult sacrificiu de sine. Cu un nume bun, ne putem lauda noi, dar numai Dumnezeu si semenii pot certifica aprecierea sau dispretul.
    De la parintii cu nume bun, copiii mostenesc acea comoara, dar trebuie pastrata, altfel se murdareste. Ce fericiti suntem ca si copii ca parintii nostri au un nume bun. Ce fericiti suntem ca si parinti sa lasam copiilor nostri un nume bun. Numele bun al mamei tale va fi inca multa vreme in inima si pe buzele celor ce au cunoscut-o. Iar daca eu, un strain de familia voastra am un gol in suflet, este pentru ca mama voastra nu mai este printre noi. Ori de cate ori va amintiti de ea, Tatal din ceruri sa va mangaie sufletul cu certitudinea ca ea este rasplatita din plin pentru ca a lasat un asa nume bun in urma.

    • A.Dama zice:

      Livius, îmi este greu să adaug ceva la cele spuse de tine. E ceea ce ai fixat tu pe retina amintirii, iar eu n-aș păși pe suprafața ei, să nu se zgârie nimic, nimic, nici măcar de la foșnet, darămite de la pași!
      Sinceră să fiu, atunci când am auzit ce-a spus adolescenta: Îmi doresc să fiu ca bunica mea, am fost foarte emoționată. Și un pic geloasă. Aș fi vrut să știu că, peste ani, cineva ar spune același lucru despre mine însămi.
      Dorințe firești, omenești, dar Tata știe că suntem țărână…
      Mulțumesc pentru cuvintele de mângâiere și cuvintele prețioase!

      • Livius zice:

        Ha! Ha! Ha!… Numele tau? Acum se formeaza. Tu vrei sa fii la statura de… mama acum cand ai doar copii adolescenti. Stai putin, sa fii bunica si atunci îți trece gelozia. Mama ta a fost un mădular pretios in Trupul Domnului Isus, care este Biserica, la fel ești si tu, dar un mădular diferit, care slujeste in Același Trup. Sigur vor fi mulți care vor dori sa fie A.Dama. Din câte mi-am dat eu seama, multă Lumina din mama ta s-a rasfrant peste tine, si las’ ca-i bine sa ajungă si la altii.

        • A.Dama zice:

          Livius, când eram copil, priveam spre anul 2000 ca spre ceva atât de îndepărtat, și de „misterios”, și de fascinant, că nici nu credeam că va veni. Iar acum a și trecut… Aveam „planuri” copilăresc de cutezătoare să mă mărit când voi împlini 28 de ani. Nu s-a ales mare lucru din planurile copilărești, în afară de faptul că am ajuns „profă”. Chiar dacă acum nu mi se mai pare o realizare… Iar la 28 de ani, he he he!… aveam ceva experiență „domnească”.
          Ei bine, mai e până voi ajunge bunică. Dar aș zice și eu precum „3, Doamne, și toți 3” că m-aș bucura nespus ca posibilii viitori nepoți să spună cândva despre mine că și-ar dori să calce pe urmele mele!
          Cum ar putea spune și ai tăi despre tine… Tu deja îi ai!!! 🙂

  4. Das ich zice:

    „Un nume bun… Ca si un copil crescand intr-o familie „numeroasa”, te obisnuesti sa auzi… Tu esti fratele lui… Sau tu esti fratele lui… Si cea mai populara expresie „pruncul lui”… E adevarat ca te face sa te simti bine, important, ca esti cineva… Apoi vine adoleacenta si nu mai te impresioneaza cand cineva te catalogheaza fratele lui sau pruncul lui… Si incepi sa ascuti dalta personalitatii si securea caracterului, si incepi sa modelezi ca si un olar incepator o noua identitate, si esti asa de determinat sa scapi de vechile stampile, incat atunci cand iti scrii numele, accentuezi si initiala numelui mijlociu, ca sa fii sigur ca toti au inteles cine esti tu… Tinerete, flori albastre… Si totusi, dupa atata amar de ani si acuma mai aud… Nu esti tu pruncul lu’ …? Cu o bucurie si o satisfactie (poate si un pic de mandrie), intotdeauna zambind, raspunsul meu este DA, ea a fost, este si pana in ziua revederii mereu va fi MAMA MEA… Iar eu… Pruncul Ei.

    • A.Dama zice:

      Das ich,
      Oh, ce bine să te-aud! Ce frumoase gânduri, Pruncule!
      (Voi reveni cu un răspuns mai elaborat. Acum las doar bucuria auzirii să răsune peste mări și țări. Să nu te îngrijorezi cu privire la comentarii, dacă nu apar când le trimiți, fiindcă toate sunt moderate până le aprob eu! Am avut și surprize neplăcute, de aceea am recurs la această soluție. Și încă ceva: am lăsat puncte, puncte în locul numelui Ei. Pe blog, păstrez un anonimat relativ.)

    • A.Dama zice:

      Dragă Das Ich,
      Mă bucură foarte mult prezența ta aici, în lumea asta virtuală pe care o administrez cu mai mult sau mai puțin sârg.
      Mă bucură și mai mult că ne numărăm printre „pruncii Ei”, iar Ea se bucură Acolo unde este de tot ce i-a pregătit Mirele după toți anii de suferință de-aici de pe pământ.
      E-adevărat că au fost momente când aș fi vrut să contez pentru ceilalți doar prin ceea ce sunt, nu și prin background. Însă răbufnirile acelea au fost normale. Și la fel de firesc s-au scurs și s-au dus în uitare…
      Sunt așa fiindcă Dumnezeu mi-a hărăzit acest traseu… Când eram frământată de multe întrebări, când nu o aveam pe mami aproape, nici pe vreunul dintre voi, frații și surorile mele, Îl întrebam pe Dumnezeu de ce m-a îngăduit într-o familie atât de numeroasă, dacă tot sunt singură.
      Ei, da…
      Uite că acum ați venit aici dimpreună!
      Și nu mai sunt singură!
      Bucuria împărțită se-nmulțește progresiv.
      Mulțumiri de grăiri! Și drag mult…

  5. Alex zice:

    Ce frumos ai spus despre mama şi despre bunica ta. Femei vrednice, cu nume bun înaintea Domnului şi a oamenilor.
    Dumnezeu să le odihnească în pace! Iar numele bun să le fie purtat mai departe de vlăstare.

  6. Pingback: 12 postări în Top 100 WP (28.01.2012) « Romania Evanghelica

  7. Dănuț zice:

    Mă simt dator să aduc omagiul meu celei care a fost Mama mea. Este foarte greu să deschid ușa inimii și zăvorul meu este tras și acoperit, pentru că fluviul sentimentelor trăite la pierderea mamei are încă năvălnicia forțelor din spatele stăvilarului care le-a ținut înfrânate, și de-a lungul timpului s-au adâncit și au crescut în puterea lor. Doar o mică crăpătură în acel stăvilar mă face să-mi simt ochii umezi și să caut soliditudinea care-mi dă prilejul să las să curgă sentimentul pierderii în voia lui, pînă inima se încălzește cu speranța unui viitor în care durerea va fi ștearsă pentru veșnicie…
    Au trecut 18 ani, și nu mai sunt tinerel; dacă cel mai mare copil al meu ar fi avut un copil la vârsta la care l-am avut eu pe el, aș fi fost bunic de câtva timp; și totuși, parcă ieri a așternut zăpăda necruțătoare a vieții covorul de protecție peste cea care a fost mult mai mult decât o Mamă. Fermitatea ei, împletită cu bunătatea și dorința de a face un lucru bun a dus-o la sacrificii enorme, nu numai a sănătății ei, ci și a lucrurilor despre care Cartea ne spune că suntem doar administratorii lor; și Mama a fost o bună administratoare.
    Amprenta acestei trăiri s-a lăsat cu urme adânci peste toți cei care au avut o tangență cu ea și, ca o undă a apelor, s-a răsfrânt de la aceștia la mult mai mulți care n-au avut ocazia s-o cunoască vreodată. Cu câțiva ani în urmă, am cântat la un program una dintre cântările pe care le-a compus prin inspirație divină; știind că emoțiile mă vor copleși, cu toate că eram muzician profesionist, am chemat-o pe soția mea să cânte cu mine; într-adevăr, la un moment dat, șuvoiul lacrimilor pe care-l pomeneam m-a luat pe sus… n-aș fi putut termina fără ajutorul de lângă mine. La sfârșitul programului, au venit mai mulți să-mi spună despre atingerea inimii la cântarea aceea veche, dar plină de substanță, îmbărbătare și noblețe sufletească; mulți nu știuseră că Mama fusese izvorul acelei bucăți muzicale foarte cunoscute cu ani în urmă, iar unul mi-a spus de multele ori când a cântat-o cu alții, fără să știe proveniența acestei mângâieri.
    Fiind primul plecat din familie, eu am pierdut contactul apropiat cu Mama de mai mult de 18 ani de când ea nu mai bate aceleași poteci ca noi; însă de 18 ani este nu numai pierderea a ceea ce-a fost, ci și mormanul copleșitor al regretului neîmplinirii a ceea ce putea să fie… perioada pe care o doream pentru ea și pentru tata era să-i văd pe amândoi odihnindu-se de truda zbuciumului pe care nu mulți au putut să-l ducă până la capăt. Se odihnește acum… Aranjamentele florale și cununile cele mai sofisticate nu vor putea vreodată să se ridice la nivelul omagiilor aduse de prisosința gândurilor celor care au simțit atingerea trecerii ei prin această viață.
    Donrința mea este ca acest gând să fie încă un firicel de floare curată și gingașă depus cu sfială peste locul odihnirii ei; gândul de încheiere îl redau prin cuvintele unui mare poet, care spunea „Parc-o văd acas’ pe mama, chip de sfântă-ntr-un pervaz…”

    • Livius zice:

      Frate Dane! nu cred ca iti cer mult sa ne amintesti si primul vers al cantarii. Folosind alte „ajutoare”, am „descoperit” inspiratia unor cantari pe care le cantam cu drag, ca venind de la Mama ta. M-as bucura sa mai adaug una langa celelalte. Mata ta a plecat, s-a despartit pentru o vreme de voi (oare de ce nu zic de noi), dar nu pentru multa vreme, pentru ca trairea noastra aici ca straini si calatori, este totusi prin credinta si nu prin vedere, pentru ca lucrurile care se vad sunt trecatoare, pe cand cele ce nu se vad sunt vesnice. Bucurati-va si infiorati-va in Duhul la amintirea credintei prin care a umblat o vreme printre noi.

    • A.Dama zice:

      Dragă Dănuț, am lăsat să treacă timpul, în speranța că voi găsi cuvintele potrivite să-ți răspund. Dar nu s-a întâmplat. Nici măcar cuvintele de mulțumire pentru această evocare nu le știu înșirui convingător. Aș putea încerca o scanare a inimii, dar cine-ar fi în stare să citească mulțumirea într-o imagine tehnică?
      Mi-aș fi dorit și eu să-i știu pe tati și mami bucurându-se de câțiva ani în care copiii să nu mai fie tot mici, să trebuiască duși de mână la biserică și mai peste tot. Dumnezeu a hotărât altfel. Dacă I-am cerut socoteală, El n-a venit cu răspunsuri, ci, după mult timp, a venit cu pacea. De-am ști cum să o păstrăm! Să o punem la congelator sau la murat și să o găsim acolo de câte ori avem nevoie de ea! Nici asta nu se poate, că pacea se consumă numai crudă. 🙂
      Să ne spui, dacă îți amintești, din cântările primite de mami direct de la Sursă!
      Și să avem parte de mângâierea Celui ce are toate toate mângâierile în cămările Lui!
      Cu mult drag și dor. Și mulțumiri înmugurite în plin ger.

  8. Teo zice:

    Danut… Das Ich… si A.Dama… nu am cuvinte… dar scriu si eu cu lacrimi in ochi, daca-mi permiteti…

    Mama… cuvant simplu, si totusi cu atatea intelesuri… numai cine e MAMA stie ce inseamna…
    eu nu sunt MAMA… am incercat sa imi imaginez doar ce greu poate fi… si totusi… MAMA e un cuvant care nu ii face dreptate mamei mele… si nu vreau sa ranesc pe nici o mama prin cuvintele mele…
    Am folosit cuvantul „mama” de prea multe ori deja… dar e oare de ajuns pentru a o descrie pe MAMA???
    Stiu ca fiecare simte la fel pentru mama lui… dar azi, eu scriu despre mama mea… si sper sa nu va suparati daca o laud… pentru ca merita… 18 ani de cand a plecat la cer? parca a fost ieri… asa e in mintea mea…
    E o melodie care imi vine in minte…
    „Eram copil trecea zapada / Eu cu tristete-o petreceam / Mi se parea ca iarna trece / Mi se parea, dar eu treceam”. Ei bine, mama nu trecea… obrazul ei era la fel de pur si curat ca in ziua cand am stiut prima data ca mi-era mama (ca si copil mic). Si cand am inchis sicriul ei (asta e alta poveste), obrazul ei era la fel de fin ca si pe vremea cand eram copil.
    Dar nu asta o defineste pe mama. A nascut 16… inca o data: 16!!! copii… in fiecare an… mai venea cineva in familie… era un lucru atat de norma,l ca si cum dupa vara venea iarna pentru noi. Cat de normal a fost pentru ea, noi numai ne putem imagina. Ca usor nu a fost.
    O vad si acum aplecata peste vana, limpezind hainele spalate… o vad si acum in bucatarie, pe scaun, spaland vase… o vad in sufragerie, vorbind cu unii cunoscuti, altii straini, despre problemele lor… dar despre probleme ei, cu cine vorbea ea??? O vad in genunchi… si dupa rugaciune, nu se putea ridica… si ii dadeam bratul sa se sprijine… o vad aducandu-mi o banana sau o portocala… sau 5 lei… cand toti dormeau… ca un fel de rasplata pentru munca pe care o facusem ziua aia… ea stia sa aprecieze… cum putea si in felul ei. O vad in apartamentul meu inchiriat, in US… cand nu am lasat-o sa faca nimic si am gatit eu mancare pentru era… si ce mandra era ca i-a facut mancare copilul ei… n-a reusit grozav, stiu… dar pentru ea a fost destul…

    Of Doamne! …cate ar fi de povestit!…

    „MAMA… vreau sa cresc mare, sa te bucuri si tu
    Mandra sa spui mereu… copilul acesta minunat e al meu!”

    Ii multumesc lui Dumnezeu ca m-a ales sa fiu copilul tau!
    Nu ai unul, mama… ai 16 cu care te poti mandri acolo sus in cer… si intr-o zi o sa ne intalnim toti acolo!

    MAMA… 54 de ani in viata pamanteasca… o eternitate cu El!

    I miss you MOM!!!!!!!!!!!!!!!

    • A.Dama zice:

      Dragă Teo,
      Ce m-aș bucura să te mai ascult cântând, acompaniat de chitară, toate cântările care ne-adunau în camera mare, miraculos preschimbată în „camera de sus”!
      Îți mulțumesc inimos pentru amintirile despre mami cea grijulie cu răsplătirile, despre mami cea harnică, în ciuda suferințelor fizice, despre mami cea credincioasă în împlinirea Planului, chiar și atunci când a crede puțini mai găseau motive să creadă.
      Cel mai tare m-a mișcat profeția ta din finalul comentariului: că toți vom fi cu ea acolo! Ea așa a crezut dintotdeauna și pentru asta s-a rugat zi de zi. Dumnezeu să ne-ajute pe toți la aceasta!
      Eu sunt recunoscătoare că El a ales să-mi arate iubirea Lui prin faptul că mi-a dat o astfel de mamă pe pământ!

  9. 3, Doamne si toti 3...! zice:

    Dragilor, familia „L” si derivatii, m-ati facut sa plang!. Am mama, sunt mama, nu am 16, am doar 3, dar gandul ca intr-o zi copiii mei ar putea relata trairi atat de frumoase vis-a-vis de mine imi da fiori… de placere, bineinteles… desi nu ma calific la astfel de vorbe… sunt extrem de impresionata sa citesc cuvintele voastre… ma fac sa imi doresc sa fiu o mama mai buna, mai credincioasa, …poate nu cu 16, dar cu siguranta imi doresc din inima sa am impact macar in cele 3 sufletele minunate pe care mi le-a incredintat Tatal spre crestere.
    Desi nu va cunosc (pe toti), va iubesc pentru ceea ce ati scris aici!

    • A.Dama zice:

      3, Doamne si toti 3…!,
      Rămâi la loc luminos în inima mea! Știi cum se zice când cineva are dorințe după inima Lui: „Să-ți asculte Domnul toate dorințele tale!”
      Deja mă apucă bucuria știind ce va face pentru tine! 🙂

  10. mitica zice:

    @,,Bucuria împărțită se-nmulțește progresiv”
    Asa este !
    [ …si mai trebuie adaugat ca sa se faca referire nu doar la bucurii…]
    Necazurile …[ poverile ] impartasite se injumatatesc.

    ,,Ce este tigaia pentru lămurirea argintului şi cuptorul pentru lămurirea aurului: aceea este bunul nume pentru un om.”

    ,,Un nume bun este mai de dorit decît o bogăţie mare, şi a fi iubit preţuieşte mai mult decît argintul şi aurul.”
    [Cartea Proverebe ]

  11. horvathliviu zice:

    Avem cu totii probabil amintiri din copilarie cu bunicii. Dumnezeu sa-i blagosloveasca. Cand ma gandesc la copilaria mea e aidoma unui vis-basm, si asta datorita personajelor. Copiii nostri, nepotii ne vad la fel cum i-am vazut si noi pe mai-marii nostri. Avem sansa sa devenim in ochii lor eroi, sau capcauni. Noi alegem.

    • A.Dama zice:

      horvathliviu,
      Ma bucur cu tine de copilaria de poveste!
      Cat despre alegeri, nici nu stiu daca as alege sa fiu erou. Imi amintesc ca mami primise de la mult iubitul nostru conducator o medalie de „mama eroina”. Dar aia n-a avut atata greutate cat a avut faptul ca am vazut zi de zi credinta ei.
      Poate asta as alege. Sa fie vizibil Cristosul in care cred si pe care-L port.

  12. Pingback: Mai mult decât un nume pe-o carte | lumea adam(a)ică

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s