Partea mea?


oare e partea noastră să ne rugăm pentru menținerea Creației pe coordonatele și în parametrii ei, sub privirea Vegheatorului?

dacă-L rog să împiedice un cutremur de pământ, să pună capăt secetei ori să nu o îngăduie pe cea programată anul acesta, dacă mă rog să hrănească puii de leu și de hiene, să le dea forță în aripi vulturilor prădători, oare e corect?

e necesar să mă rog pentru toate astea? nu le împlinește și fără participarea mea?

dacă oceanele se revarsă din mătcile lor, ucigând orice întâlnesc în cale, oare rugăciunile-mi le-ar putea ține în loc? dacă ne-am ruga cu toții să întoarcă apele în matcă, oare le-ar așeza Dumnezeu iarăși țărâna hotar, numai ca să ne-asculte?

Și-a uitat Dumnezeu vreodată calendarul?

dacă ne rugăm să se potolească spiritele în Piața Universității, e o rugăciune corectă? e necesară?

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De cină (şi) de taină și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Partea mea?

  1. Livius zice:

    A crede ca Dumnezeu ne asculta toate rugaciunile este o mare greseala, chiar daca motivatiile noastre s-ar parea legitime.
    Ca sa intelegem corect cum functioneaza acest mecanism, rugaciune, ascultare, implinire, ne gandim la cel mai puternic exemplu pe care il putem folosi. Domnul Isus, Cel care a spus: „Tata… stiam ca totdeauna ma asculti;” (Ioan 11:42), in Gradina Ghetsimani foloseste o alta formula, mult diferita de prima: „Tata, daca este cu putinta, departeaza de la Mine paharul acesta! Totusi, nu cum voiesc Eu, ci cum voiesti Tu.” (Matei 26:39b). Era un alt Isus? Nu, ci erau situatii diferite asezate in Planul Divin, lucru pe care Fiul lui Dumnezeu l-a cunoscut, dar totusi a rostit rugaciunea!
    Samson, dupa o lupta cu filistenii, striga si Dumnezeu despica stanca pentru el ca sa bea apa. (Judecatori 15:19)
    Ilie, se roaga pentru seceta, dar se roaga si pentru ploaie. (1 Imparati 17:1, 18), si exemplele ar putea continua.
    Cred ca lucrul cel mai important este sa il cunoastem pe Domnul, atunci putem rosti orice rugaciune, pentru lucrurile de sus, sau pentru lucrurile de jos, le punem in Voia Domnului, si-I multumim pentru lucrarea Sa, pe care de cele mai multe ori nu o vedem imediat. Dar noi traim prin credinta, si de aceea avem pace in mijlocul furtunii.

    • A.Dama zice:

      Livius, chiar dacă așa devine „logic”, adică ni se pare pe înțelesul nostru că putem cere orice, cu condiția să fim de-acord să se facă Voia, indiferent dacă se va da curs de realizare cererii noastre sau nu, ne vom întreba în continuare asupra legitimității unor rugăciuni, precum cea a lui Samson. Fiindcă viața e importantă, foarte importantă, pentru ca omul să fie confruntat omul cu Lumina. Dacă nu trece de partea Luminii, rămâne în întuneric, însă dacă îi e secerată viața, ce alegere să mai facă? Iar Samson a cerut moartea filistenilor. Și Dumnezeu a fost de-acord cu el.
      Aș vrea să văd mai mulți oameni cu credință și bucurie în mijlocul furtunii. Cu credința să rostească: „Taci, fără gură!”

  2. barthimeu zice:

    Preiau ultima ta interogaţie şi zic un categoric: DA!
    Mai ales că regiille malefice tind să prindă un oarecare contur. Odată în plus, 1 Timotei 2:1-4 (re)devine actual.

  3. Ioan Alexandru T. zice:

    Si totusi nedreptatea, abuzul spiritual, abuzul de putere nu trebuie confruntat (infruntat) ?
    Acceptam orice situatie in viata si ne opunem prin non-violenta?
    Ramanem mereu doar niste mielusei domestici, pasnici si inofensivi?
    Christos este Mielul-Leu in Apocalipsa.
    Cum trebuie un credincios sa reactioneze la abuz, nedreptate?

    • A.Dama zice:

      Ioan Alexandru T.,
      Am văzut comentariul tău și prin alte părți și mă întrebam dacă întrebările sunt retorice… sau faci un sondaj de opinie.
      La modul cel mai general, dar cu sinceritate, ți-aș răspunde că în fiecare situație particulară, Dumnezeu intervine după cum găsește El cu cale.
      Chiar dacă ne zgândăre limitele rezonabilului, numai credința că sigur a făcut alegerea perfectă ne îngăduie să mergem înainte și să nu ne lepădăm ca Petru.
      Sau măcar să ne căim de lepădare, ca el…

  4. dacă ne rugăm să se potolească spiritele în Piața Universității, e o rugăciune corectă? e necesară?

    Dragă A.Dama, pe mine mă podidesc lacrimile cînd îi văd pe oamenii aceia. Nu au ce mînca, nu au locuri de muncă, nu au speranţă. Dacă Dumnezeu ni i-a scos în faţă, asta a fost voia Lui, nu a lor. Ca să nu spunem că n-am ştiut.
    Eu nu mă rog să oprească Dumnezeu spiritele din piaţă, ci să se îndure de ei şi de noi, cei care stăm şi ne uităm la la ei ca şi cum n-ar fi semenii noştri.

    • A.Dama zice:

      Dragă Răsvan, și eu am plâns din prima zi în care i-am văzut. În fond, inima mea era pe-acolo, doar că se ferea de prim-planuri.
      Eu mă rog pentru conducători cărora să le pese de oamenii simpli din țară.
      Și m-aș bucura să fim măcar doi sau trei adunați în același rug în Numele Lui!

  5. sam zice:

    „e necesar să mă rog pentru toate astea? nu le împlinește și fără participarea mea?”

    Dacă participarea mea se reduce la rugăciune, nu mă văd mai departe decât cel care a juruit Domnului cam tot ce are: timp, minte, energie, empatie și eventual averea.
    Rugăciunea ar trebui să fie doar inventarierea problemelor, nu soluția.

    • A.Dama zice:

      Dragă Sam,

      De când cu diviziunea muncii, unii-s cu ruga, alții cu soluțiile. Îs mai mulți ăia cu…
      Dar ce soluții ai avea tu pe timp de secetă îndelungată?
      Eu m-aș putea ruga să-ți dea ție Domnul o soluție. Și-apoi să mă număr printre beneficiari. De exemplu. 🙂

      • sam zice:

        Credeam c-am inclus răspunsul în comentariu.
        Se pot oferi: minte, energie, empatie, eventual doi bănuți (nu numai de la văduvi)

        Rugăciunea ca unică soluție pentru ajutorul oamenilor disperați îmi sună ca pilda femeii încăpățânate 🙂 : dacă omului i-e foame nu-i dăm o piatră.

        • A.Dama zice:

          Dragă Sam, nici eu n-am spus că rugăciunea e totul. Dar cu ea ar trebui să se-nceapă.
          Mulți np reacționează așa: E o problemă? Să ne punem mintea la contribuție! Putem face asta, asta și asta.
          Dacă intervin pe parcurs chestiuni care împiedică realizarea planului inițial, dacă eșuează, atunci le mai trece prin cap și să se roage: Doamne, acum ce facem?
          Seamănă cu Iona puțin, dar numai puțin. Iona a aflat că e o problemă cu ninivenii. A primit un plan, dar și-a pus mintea la contribuție, ca să scape de problemă. A pornit încotro l-au dus mintea și bănuții pe care-i avea.
          În pilda femeii încăpățânate (ediția a doua revăzută și adăugită), chestiunea ar fi așa: E o problemă? Doamne, ce părere ai despre problema asta? Ce-am de făcut?
          Iar dacă ar rămâne doar cu pietre, s-ar încăpățâna să creadă că în clipa în care le întinde celor flămânzi, ele se transformă în pâine.
          Doamne-ajută!

  6. Alex zice:

    Într-adevăr, este nevoie de multă, multă rugăciune şi speranţă că Dumnezeu ne va aduce pe calea Sa. Este singura şansă pentru acest popor!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s