Fapte moarte


Vi s-a întâmplat să vă pedepsiți singuri pentru ceva ce-ați făcut greșit? Cu mintea, inventăm penitențe, și chiar le suportăm în carnea noastră. Pentru atâta rău înfăptuit, atâta bine ar trebui să fie de-ajuns să-l spele.

Pentru cel care crede că greșeala i-a fost plătită o dată pentru totdeauna, autopedepsirea e doar o faptă moartă. Înfrânarea e bună și e împlinirea poruncii. Dar a cântări pe cont propriu ce plată merită o anumită greșeală e ca și cum Jertfa n-ar fi suficientă să o acopere.

Cred mai degrabă că Cel de Sus vrea de la cel ce crede credință. Greșeala a fost plătită și trebuie să cred să accept acest lucru. Ce am eu de făcut? Să-mi mărturisesc greșeala, să-mi cer iertare și să nu mai greșesc.

Și, pentru că greșesc iar și iar, inevitabil, să reiau tot procesul de la capăt. Mărturisesc, recunosc că greșeala a fost plătită, cred asta din toată inima și îmi dau toată silința să nu mai cad în aceeași capcană.

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De gândit și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Fapte moarte

  1. ~îmi dau toată silința să nu mai cad în aceeași capcană.~
    Așa să ne ajute Dumnezeu.
    Doar că, in fiecare zi capcanele se schimbă și multăăăă intelepciune ne mai trebuie să tinem pasul cu ”noutătile” vremurilor.

  2. Barthimeu zice:

    Graniţa dintre autopenitenţă şi „mă port aspru cu trupul meu”, uneori e destul de flua.
    Categoric, Jertfa Supremă nu lasă loc completărilor de nici un fel. Dar nu-i mai puţin adevărat că uneori se impune să „ne mai tăiem o mână sau să ne mai scoatem un ochi”, ca în final să putem accede în Împărăţie.

    • A.Dama zice:

      Barthimeu,
      Scriam că înfrânarea e bună. „Mă port aspru cu trupul meu” s-ar încadra aici.
      Într-un fel, e intrigantă negocierea plății pentru o vină. (Mă refer doar la cei ce cred în Jertfă.)
      Pentru răul ăsta, voi face atâta bine.
      Pentru păcatul ăsta, (îmi socotesc) primesc atâtea canoane. Într-un fel, e o încurajare la faptă. Dacă știi cât te „costă”, uneori „îți permiți”.

  3. Livius zice:

    „Daca n-ar fi fost Domnul de partea noastra…”, am putea incepe o discutie. Dar pentru ca Domnul este de partea noastra, ce ne ramane de facut este sa ne punem in randuiala cu ce vrea El de la noi. In Isaia 1:18 zice: „Veniti sa ne judecam…”, in Mica 6:8: „Ti s-a aratat, omule, ce este bine…”, Osea 5:6 :”Caci bunatate voiesc, nu jertfe si cunostinta de Dumnezeu, mai mult decat arderi de tot”, ca apoi, apostolul Pavel, in Efeseni 2:10 sa ne lamureasca inca si mai bine: „Caci noi suntem lucrarea Lui si am fost ziditi in Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregatit Dumnezeu mai dinainte, ca sa umblam in ele”. Oare sunt necesare inventii la ceea ce Dumnezeu a pus deja inaintea noastra prin Cuvant? A.Dama, tu punctezi bine notiunea faptelor moarte, caci ce alceva decat inselaciunea vrajmasului sunt toate acele invataturi despre autoflagerare, curatirea prin suferinta autopricinuita (culcatul pe lespezi reci, timp petrecut in camere intunecoase, rani lasate netratate, posturi nebiblice etc.). Oamenii alearga, dar nu alearga dupa randuieli. Fac fapte ca sa capete bunavointa Stapanului in loc sa faca fapte de dragul Stapanului.
    „Sa cunoastem, sa cautam sa cunoastem pe Domnul! Caci El se iveste ca zorile diminetii si va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primavara care uda pamantul!”. Osea 5:3
    Daca bucuria mantuirii este inlocuita de orice alt sentiment, oricat de nobil ni s-ar parea, acel lucru este nimic altceva decat fapta moarta, si priveste-ti urma pasilor in vale, sa vezi drumul presarat cu mortaciuni.

    • A.Dama zice:

      Livius, am luat doar un exemplu și chiar mă gândeam la o serie în care să pomenesc mai multe fapte moarte, fapte cu care ne îndreptățim îndeobște. Și e greu să faci distincția între ele și faptele credinței, fără de care ea ar fi moartă.
      Îmi amintesc acum de un exemplu dat de Eliade, acela cu repararea bărcilor de către pescari. Deși pescarii se îndeletniceau tot timpul anului cu asta, exista o sărbătoare anuală dedicată reparării bărcilor. Diferența dintre cele două activități era că, în timpul sărbătorii, activitatea lor avea valoare de ritual.
      Am pomenit exemplul ăsta doar ca analogie.
      Jertfă au adus și unul, și altul, însă Domnul a privit spre inima care aducea jertfa. Pe una a primit-o, pe cealaltă a respins-o.
      De aceea cred că e foarte greu uneori să facem distincția între o faptă moartă și una a credinței, fiindcă, în exterior, ele par identice…
      Și e și mai dificil când știi că fapta e împlinirea legii. Nu-i nimic greșit, nu-i așa? Doar că legea n-a fost suficientă… iar noi parcă nu ne oprim din a o supralicita.
      Dumnezeu să ne dea înțelepciune!

    • Livius zice:

      Draga A.Dama, am incheiat prima postare cu o meditatie a sufletului, vorbind despre bucuria mantuirii. Cand savarsim o greseala, sa zicem, sentimentul nou aparut se manifesta la un nivel foarte inalt de perceptie duhovniceasca. Bucuria care trebuie sa ne insoteasca permanent, este deranjata, se impune o gestionare corecta a situatiei, iar acest lucru este posibil numai prin cunoasterea Domnului. De aceea am citat pe Osea 5:3: „Sa cunoastem, sa cautam sa cunoastem pe Domnul…! Numai Dumnezeu si noi stim cat de afectata este starea bucuriei noastre, si se intampla ca multi avem deficiente serioase in a urma in voia Tatalui, ca aici intervine eu-l nostru. Tu ai punctat foarte bine ca a urma o linie care nu este a Domnului, sfarseste prin descalificarea faptei menite sa indrepte ce am strambat. E ca si cum un corp strain (aschie, schija, cui, spin) ne-ar intra in carne, dar in loc sa-l scoatem afara, ca doar e asa de neinsemnat, am folosi alte metode de tratare. Punem un leucoplast, bandajam etc. dar in loc de vindecare, trecerea timpului nu aduce nimic promitator, dimpotriva. A face orice, dar care nu ajuta la vindecarea ranii facute, este o fapta moarta. Bunavointa Domnului nu o putem „cumpara” noi, El a pus inaintea noastra Cuvantul Sau care trebuie urmat cu scumpatate.

      • A.Dama zice:

        E bine, Livius, că ai încheiat cu bucuria. Fiindcă numai cine are bucurie vorbește despre ea cu convingere și greutate. Poate-ar fi bine să ne căutăm bucuriometrele, să vedem dacă reușim să ne bucurăm în orice vreme, cum li s-ar cuveni celor ce se știu fii de Dumnezeu!
        Cred că versetul din Osea e emblematic pentru darul deosebirii duhurilor. Cunoașterea Domnului te ajută să pricepi cine nu-i al Lui, cu El, de partea Lui…
        Și apropo de bandajarea așchiei, am văzut un mic reportaj despre primul ajutor în caz de rănire cu un cuțit sau alt obiect contondent. Zice că e foarte important să nu îndepărtezi obiectul, ca să nu agravezi hemoragia. Numai medicii specialiști sunt indicați pentru îndepărtarea cuțitului…
        Adică și dacă ne rănim, să mergem la Specialist, chiar cu lama înfiptă în carne. E Singurul care știe să îndepărteze cuțitul, fără să agraveze lucrurile…

  4. Sa il lasam si in acest an pe Mantuitorul sa se foloseasca de mainile noastre atunci cand scriem pe aici. De picioarele noastre, gandirea si comportamentul nostru, atunci El in noi isi va trai viata.
    Ma gandeam la faptele moarte pe care le-ai mentionat si m-am gandit la acest gand:
    „Obiectivul principal al fiecărui creştin ar trebui sa fie acela de a pune deoparte încrederea în faptele proprii şi să crească puternic în credinţa că suntem mântuiţi doar prin credinţă. Prin această credinţă ar trebui să crească în cunoaştere, nu in fapte, ci fata de Isus Hristos şi beneficiile morţii şi învierii sale.” Martin Luther

  5. calatorru zice:

    „gândurile şi-au făcut cuib sus în creştet: ca să-şi hrănească puii tot ciugulesc simţirea şi-şi vâră ciocu’ până-n carne…”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s