Însă eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mâna dreaptă, mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă. Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Și pe pământ, nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine. Carnea și inima pot să mi se prăpădească, fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele și partea mea de moștenire. Căci iată că cei ce se depărtează de Tine pier. Tu nimicești pe toți cei ce-Ți sunt necredincioși. Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Domnul. Pe Domnul Dumnezeu, Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale. (Ps 73, 23-28)
.
lumea adam(a)ică 
Citesc versetele astea intr-un dublu registru.
Pe de o parte ca o proclamatie de lauda, iar pe de alta parte ca o rugaciune, ca aceste cuvinte sa vina dintr-o realitate interioara.
Si poezia traducerii lui Cornilescu e de admirat.
Dem, mulțumesc pentru dubla perspectivă! Știam de mic copil pe de rost acest text. Și l-am dus cam în toate „misiunile” în care am fost: copil, adolescent, student sau profesor…
Apoi m-a ajutat în vremuri grele. Seară de seară, luni la rând, adormeam repetându-l în gând și inimă. Și știam că era acolo, cu mine.
A supravietui intr-o lume corupta si infectata de pacat este posibil doar daca urmam sfatul si invatatura Domnului Isus. El spune:”Fiti intelepti ca serpii si fara rautate ca porumbeii…” Matei 10:16. Este posibil? Sa va spun o intamplare. Marturisirea unui frate pastor (Dumitru Hutan pastor in Campina), intr-o adunare.
„Era in anul 1976. Tanar, parul in plete, pantaloni trapez, snururi la maneca hainei etc., m-am intersectat cu un om mai in varsta care mi-a vorbit frumos lucruri pe care nu le mai auzisem pana atunci. Am ramas strapuns in suflet de intalnirea cu acel om. Pentru ca locuiam in Oradea, la despartire omul imi spune: „Uite adresa asta, cauta acesti oameni si ei te vor ajuta”. Bine, dar ma intreaba cine sunt, ce vreau, altele, ce sa le spun? Spune-le ca esti „Oaia ratacita, care isi cauta pastorul”. Cand am batut la usa apartamentului, iese o femeie si ma intreaba cine sunt, ce caut etc. I-am spus ca fratele cutare mi-a spus sa zic „eu sunt oaia ratacita care isi cauta Pastorul”. M-a poftit in casa, mi-au vorbit despre mantuire, au devenit parintii mei spirituali.”
In vremurile grele, de rastriste, a supravietui este darul lui Dumnezeu acordat unui suflet.
Vremuri grele am zis? Acelea sunt acum, pentru ca acum traim zilele cele de pe urma. 2 Timotei cap. 3 „Sa stiti ca in zilele din urma vor fi vremuri grele.” Eu gandesc ca ce-i scris acolo se refera la cei de prin adunari, nu la lumea de afara, iar daca-i asa, numai harul Domnului ne mai tine in picioare (Pentru cei ce mai sunt in picioare).
Livius,
Citesc cu noduri în gât mărturia din comentariul tău. Da, în spatele femeii aceleia s-au ițit mai multe capete de copii curioși. Poate eram și eu printre ei. Nu știu sigur, eram prea mică. Însă mama avea un dar de-a atrage oamenii spre El. Și de a-i lăsa să-L vadă pe Cristosul din ea. De multe ori I-am mulțumit lui Dumnezeu pentru ea, chiar dacă m-am revoltat la răstimpuri că n-a pregătit altceva mai „nu știu cum” pentru mine: o altă țară, un alt parcurs…
Poate mai important e ce zici tu: să rămânem în picioare.
Să ne întărim și să fim oameni (1Imp 2, 2).
Draga A. Dama, cred ca iti inteleg „amaraciunea” sufletului tau pentru ca lucrurile sunt asa cum se vad, si nu altfel. Traiesc aceleasi sentimente uneori, chiar daca mi-am luat soarta in maini, zic eu, si mi-am schimbat directia dupa pofta inimii. Nimic altceva decat razvratire fata de Punctul Central De Referinta. Daca ti-ai atintit privirile spre Domnul, si nu spre lucrurile de jos, vorbesc din experienta vietii, poate pentru o clipa ti se pare ca iarba vecinului este mai verde decat a ta, dar nu-i adevarat. Acum, dar nu a fost intotdeauna asa, caut sa stau cat mai aproape de Domnul, fiindca ceea ce imi ofera El e mai bun decat ce ar iesi din planuirile mele. Privesc oameni „impliniti” in diferite forme, material (ooo, ce inselaciune), profesional (toate depind de vreme si de imprejurari), social (ia exemplul lui Iov), dar vad si oameni „impliniti ” spiritual, dar sincer spun, sunt deosebit de gelos pe ei. Domnul „sufla” si bogatia, si diplomele, si pozitia in societate, si familia, si sanatatea, si-l lasa pe sarmanul om sa penduleze intre nemultumire si disperare pana i se face sila de orice.
Solomon zice „Cel cu inima multumitoare are un ospat neintrerupt”. Si cred ca aici el are dreptate.
Ai punctat bine, cel ce se increde in Domnul, si-L lasa pe El sa-i deseneze existenta, va izbuti oriincotro se va intoarce. Pentru ca aici suntem doar straini si calatori.
imi plac comentariile
Cătă,
Deci se citesc și comentarii?! Ne place! 🙂
Livius,
Mă amuză puțin sigla de la Punctul Central de Referință (PCR). Oare pe oricâte sârme am păși, ar fi îngerii pe-aproape? Să nu ne lovim cu piciorul de vreun non-sens, de vreo scorpie…