In(t)ima


Vă voi da o inimă nouă şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră şi vă voi da o inimă de carne. (Ezec 36, 26)

Dar fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea. (Apoc 3, 16)

Mi-e inima de piatră, Doamne, o știi prea bine. Ce rost ar avea să vin înaintea Ta mimând vulcan?

Ai ținut-o de-atâtea ori în palmele Tale! Și înghețată, și dezmorțită, și cu febră. Ce rost ar avea să-i pun acum termometrul între atrii și ventricule?

Oare când ardea de dor după Tine, când următoarea bătaie nu avea nici prețul unei vrăbii, oare inima mea de piatră arsă nu Te-a fript niciodată la degete?

.

ps pps foto

About A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De îngânat, De probă și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la In(t)ima

  1. convietuire spune:

    Ca un cărbune aprins? A. Dama, câte urme de arsură are acea Palmă…

  2. calatorru spune:

    Oare cu ale cui degete opereaza „scoaterea” si „daruirea”?

  3. Arzatoare cuvinte ce mi-au spart imima-mi de piatra!

  4. Alex spune:

    Of, pârdalnica asta de inimă….

  5. Pingback: Sâmburi (57) | Convieţuire

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s