Știm că Iona a vrut să se împlinească prorocia de nimicire rostită prin gura lui.
Dumnezeu i-a făcut o figură nasoală cu iertarea ninivenilor.
Dar cum ar fi fost un Iona care să salte de bucurie că ninivenii se pocăiesc în sac și cenușă? Ar fi fost la fel de credibil?
Cui să-i mai arate Dumnezeu câte-o șmecherie, ca aceea cu curcubetele?
Oare pe care Iona l-ar fi iubit Dumnezeu mai mult? Pe bosumflici sau pe cel din cale-afară de iubitor și iertător?
Oare nu l-ar fi luat la El, ca pe Enoh, pe cel deja desăvârșit în iubire și iertare? Ce să-l mai învețe aici?
lumea adam(a)ică 
sa inteleg ca cei ce am ramas aici (inca) suntem dintre aceia carora le-a cam fost lene sa urce treapta cu treapta pe scara desavarsirii? Asta in caz ca mai si credem in semnificatia acestei imagini criticate aspru de catre multi dintre evanghelicii – nu dau nume, persoane importante! – zilelor noastre …
Dyo,
Să nu se înțeleagă decât că e cu putință urcarea. Cine crede că nu mai are unde urca să se-oprească.
Daca frica de Dumnezeu e inceputul intelepciunii, atunci Iona ajunsese pe la sfarsitul cunoasterii. Frica nu parea sa mai aiba multa.
Iona e modelul meu. Asa ca sa stiti, 🙂
Sam,
Iona a ascultat. Cam pe ocolite, dar a ajuns la țintă. Tu pe unde ești acu? Ai ieșit din burta chitului?
Eu aş prefera un Dumnezeu iubitor şi iertător. Nu ştiu dacă din cale afară de… dar aşa l.aş prefera. Şi asta pentru că „toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu”.
Inclusiv eu… sau mai ales eu…
Corneliu,
Dumnezeu e iubitor și iertător. I-am putea schimba noi natura?
Nu. Nu i-am putea schimba natura. Dacă prin absurd, s-ar întâmpla asta, Dumnezeu nu ar mai fi Dumnezeu. Uneori El se căieşte de răul pe care voia să-l facă, dar asta nu înseamnă că natura lui dumnezeiască a fost alterată.
Corneliu,
Atunci nu ne rămâne decât să-I mulțumim că e iertător și iubitor…
Să-L vedem așa și când ne mai arde câte-o nuia!…
Ce frumos ai povestit, A.Dama! Mi-a placut mult cum l-ai numit pe Iona: „bosumflici”! 🙂 Dar un bosumflici iubit de Dumnezeu!
Ei, da, Alex. Așa sunt și eu. Bosumflici. Nu știu dacă există feminin. 😀
Un frate foarte simpatic spunea la adunare că Iona, deşi putea să stea liniştit în burta chitului, a vrut să rezolve problema cu Dumnezeu. Cînd e vorba de creştini, A. Dama, de „şmecheria” cu balena, nu poţi fi sigură niciodată. Dacă ai deschide burta uneia din ele, pre mulţi îi vei găsi plutind fericiţi în sucul gastric al cetaceului numit biserică. 🙂
Răsvan, și asta de câte milenii se întâmplă?