cum ar fi să porți șosete care s-au îmbâcsit în interior de transpirație și mizerie, ca și cum ai călca în permanență pe un strat de mâzgă.
grație unei căptușeli ingenioase, ce e înăuntru nu se vede niciodată în exterior, așa că, șosetele le apar tuturor, invariabil, impecabile.
până și acasă, când ți le-ai scoate din picioare, n-ai curajul să o faci, cu toată mizeria ce-ar da pe dinafară!
lumea adam(a)ică 
ma gandesc ca o solutie ar fi sa intru in masina de spalat cu tot cu sosete … 🙂
Dyo, ție ți-ar trebui o mașină de spălat cu instrucțiuni clare: „Nu vă introduceți copiii sau pe dumneavoastră înăuntru!”
Păi, dacă intri tu însuți, cine pornește programul? 🙂
…așa că, șosetele le apar tuturor…
Ce caută aici virgula?
Iar iei aer?
Ce aer? Că e împuțit de la șosete…
: ))))
Aline,
Iau o pauză de cafea, să citesc tehnicile biblice de aerisire.
Ar fi tare urât!
Mai bine să nu laşi să se întâmple…îmbâcsirea! Să le păstrezi mereu curate, ca întru curăţenie să nu aduci nicio întinare în jur.
Da, Alex, șosetele se spală zilnic. De-aia e nevoie de mărturisire. Poți îndepărta petele pe măsură ce apar. Dacă nu, se-mpute treaba, zice-o vorbă…
mirosul… trece dincolo de „exterior”. Cei cu nasul fin(ut)… simt!
Mai bine fara sosete…
Se vad degetele deformate, bataturile… poate chiar si netaiatele unghii.
Ma-ntreb ce e mai ok… sa simt mirosul sau… sa accept (cu ochii) deformarea …
Romeo,
Eu știu un răspuns. Deformările pot fi sau nu din vina noastră.
Dar transparența e răspunderea noastră.
Și ne mai trebuie capacitatea de a ierta.
Care nu se poate fără iubire.
Nu cred că e înţelept să judecăm omul doar după şosete. Dacă plasăm povestea la Poluri şi personajul principal e cel mai sărac eschimos care doarme numai prin igloo-urile câinilor de atelaj… Ne mai trebuie doar o zână bună, bine înfofolită într-o blană de urs alb (decedat de bătrâneţe), care, cu o baghetă magică dintr-un fanon de balenă albastră, i-ar implementa nenorocitului căptuşeala cea ingenioasă.
Agnu, eschimoșul s-ar putea apăra înaintea Lui, spunându-I că e cam mult întuneric deodată și prea multă lumină în schimbul doi. Prin urmare, și șosetele suportă exagerările consequente.
Împotriva poveștilor, n-am nimic. Nici a zânelor bine înfofolite. (Oare cum li-s șosetele?) Nu știu ce să fac cu Sfânta Duminică.:)
Dar mă surprinde grija față de apărătorii drepturilor animalelor!
Bine, primesc! Să ne uităm și la ansamblu, nu doar la detalii!