ce folos să fii vultur, dacă ghearele îți stau înfipte în stâncă și nu le mai poți mișca niciun milimetru?
aripile (z)bat epuizarea, se opresc fără vlagă secunde, apoi o iau de la capăt.
ce folos să fii vultur, dacă nu poți scruta cu ochii depărtările, dacă nu-ți poți vâna singur prada, pâinea cea de toate zilele?
oare Dumnezeu i-ar trimite unui vultur prizonier alți vulturi să-l hrănească?
i-ar trimite porumbei?
.
lumea adam(a)ică 
I-ar trimite alte aripi… şi un semn de alin(t).
Oana dragă,
Într-un fel, e pesimistă soluția ta. Dar îmi amintește de încăpățânarea lui Iona. „Doamne, ori faci ce m-ai pus să le vestesc ninivenilor, ori mă ștergi de pe pământul celor vii. Cuvântul meu e puțin mai important decât împlinirea promisiunilor Tale.”
Hm. Eu mi-aș dori să zbor iar, nu să Se încăpățâneze Dumnezeu să-mi schimbe aripile la fiecare uzură și să mă țină locului.
i-ar trimite oare un picamăr pentru a-l ajuta să se elibereze? sau doar i-ar aminti că El l-a creat liber?
Mihaela,
Ce n-aș da să văd cu ochii mei operațiunea! Îți dai seama că picamărul ar fi manevrat de îngeri, care n-au probleme nici cu electricitatea, nici cu mecanica, nici cu arhitectura.
Dacă-i amintește că e creat liber, îi pune credința la încercare, nu-i așa?
„viziunea” ta se potriveste versurilor cantarii „La ce-ti foloseste spada, cand esti pustnic adormit”, numai ca vulturul tau nu doarme, ci fara voia lui este imobilizat pe stanca.
Desigur aceasta vedenie nu se potriveste oricui, ea are o directie precisa. Este despre un vultur.
Livius,
Poate că vulturul și-ar putea lua zborul dacă ar avea credință cât un bob de muștar.
Stânca se poate muta de sub picioarele noastre în oricare mare de pe planeta asta! 🙂
Un înger care să-l elibereze, care să-i redea libertatea zborului, căci fără zbor un vultur nu mai este vultur…
Așa-i, dragă Alex?
Dar îngerul vine numai când îl chemi cu credință.
Încolo, fiecare să-și îndeplinească menirea!
Că bine zici despre menirea fiecăruia! Aşa să fie şi s-o împlinim!
Mi-a venit aşa, un gând, că cel mai adesea asociem visele noastre cu aceste vietăţi măreţe: leu, vultur, urs şi altele. Oare de ce nu ne gândim şi la celelalte, mult mai modeste, dar nu mai puţin „grozave” prin trăsăturile care le caracterizează: măgarul, vaca, găina… De ce oare nu zic că mi-aş dori să fiu blând şi docil ca un…măgar? 😀 He, he…
Numai bine, A.Dama!
Dragă Alex,
Vulturul este pasăre de pradă în fond și de fapt. Dar oare cum vom înțelege de ce Cristos este și Leu, și Miel, și ca Șarpele înălțat în pustie?
Chestia cu măgăria s-a „stricat” ca înțeles în zilele noastre. Nu se mai poate. 🙂
Interesant… Citind, mi-am amintit una dintre perlele lui Blaga (aveam şi o piesă compusă pe aceste versuri, prin anii 75):
Cântec pentru anul 2000
Vulturul ce roteşte sus
va fi atunci de mult apus.
Lângă Sibiu, lângă Sibiu, prin lunci
numai stejarii vor mai fi şi atunci.
Mai aminti-mă-va un trecător
vreunui străin, sub ceasul lor?
Nu cred să mă vestească cineva
căci basmul ar începe-aşa:
Pe-aici umbla şi el şi se-ntorcea mereu,
contimporan cu fluturii, cu Dumnezeu.
Marinel,
Genială, această re-amintire a cântului blagian!
Și când ne gândim că pe evrei îi poartă Tatăl pe aripi de vultur (Ex 19. 4), o fi și vreun Vultur „contimporan cu Dumnezeu”.
(Acum sunt curioasă ce linie melodică a cuprins aceste versuri 🙂 .)
😀 Cât priveşte linia melodică… ar trebui să o înregistrez, fiindcă nu am nicio înregistrare a piesei. Dar pot să ţi-o descriu… 😀 Simplă şi melodioasă! O ţin minte perfect! Dacă o înregistrez, o voi publica la rubrica… „este-fost” 😀
Abia aștept, Marinel! Așteptare simplă și melodioasă tuturor! 🙂
A Dama, cu ingaduinta ta, o sa pun aici o cantare tare draga mie… [multumesc]
http://www.trilulilu.ro/muzica-blues/orchestra-elim-purtat-ca-pe-aripi-de-vultur
Mitică, am ascultat și eu cântarea. Mi-am amintit și de refrenul acela:
„Ca vulturul, spre cer mă voi înălța / Și veșnic voi trăi, mereu voi locui / În iubirea Ta.”
Mulțumesc și eu. Cu drag.